28 decembrie 2013

Silence

....statea cu paharul de vin in mana, uitandu-se la luminitele bradului de Craciun. Trecuse de mult de ora trei dimineata, iar ea era inca treaza. In urechi ii rasunau cuvintele lui ironice de mai devreme: "...gaseste-ti, draga mea, pe altcineva daca te simti singura! Asa nu ma mai bati la cap!... Daca accepti povestea asta, bine, daca nu, nu!... Eu nu ma voi schimba niciodata!..."  Dupa atata vreme impreuna, asta era tot ce putea sa-i spuna, de Sarbatori, cand ii spusese ca i-a lipsit de Craciun... Era furios, agresiv chiar! "Ce nu intelegi?... Sa ma simt vinovat ca am fost cu prietenii?! Nu am ciuma, draga mea!"...
Suspina, dandu-si parul dupa urechi, cu un gest pe care altadata el il adorase:"Of, Doamne, ajuta-ma...Lumea mea a luat-o razna, intr-un fel iremediabil. M-am indragostit de un barbat facut sa fie singur, iar viata mea se scurge intre doua telefoane, atunci cand are el chef de mine, cand nu este prea ocupat, cand nu iese la vreo petrecere cu prietenii lui...cand nu face orice altceva". Intotdeauna ea trebuia sa inteleaga. Sa fie cea puternica, cea disponibila...construindu-si viata si programul pentru ca el sa fie fericit...iar el nici nu vedea asta. Iar ea astepta o noua zi, o alta noapte...sperand ca lucrurile sa se schimbe. Sa o iubeasca suficient de mult incat sa o faca sa se simta unica...sa o respecte, asa cum merita. Sa fie cu ea...sa-si traiasca povestea impreuna.
Se imbracase cu cea mai frumoasa rochie pe care o avea. Se coafase singura, ca de obicei, lasandu-si parul pe spate, sa-i mangaie umerii goi. Pantofii inalti ii dadeau impresia de siguranta...fiindu-i singurii prieteni de nadejde, la cumpana dintre ani... Era frumoasa. Si?... El nu o voia. O respinsese categoric.
S-a ridicat si a iesit pe balcon, sa ia aer. Lacrimi grele ii alunecau pe obraji, iar frigul de afara trecu rapid prin materialul diafan al rochiei, facand-o sa se infioare..."Doamne, ajuta-ma sa-mi regasesc viata! Viata MEA!".... Undeva, in zare, se vedeau luminile orasului petrecaret. "Inca un Revelion singura..." Auzi un zgomot strident si se intoarse brusc. Luat prin surprindere, tocul cui al pantofului i se prinse in rochia de voal, facand-o sa se dezechilibreze. In cadere, incerca sa se prinda de balustrada, dar marginea era inghetata si degetele ii alunecara, lasand-o sa cada in gol... "Ce ironie!!... Iubirea mea, sarbatori fericite..."fu ultimul ei gand, in timp ce trupul i se strivea cu un zgomot surd, de astfalt.
Departe, in zare, se vedeau luminile orasului petrecaret...iar paharul de vin, pe jumatate plin, ramase singurul martor al unei povesti nenorocite... Silence.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu