21 aprilie 2013

Marea trecere


De ce mor oamenii?... Ce-i face sa treaca "dincolo"? Pentru "a trece dincolo", ori ceea ce te tine aici ar trebui sa dispara, ori ceea ce te cheama acolo sa fie suficient de puternic. Oricum ar fi, ceva se schimba, determina "transformarea"... Arareori "trecerea" are legatura cu dorinta persoanei respective, si asta pentru ca nu stim ce este dincolo, iar ceea ce este aici ne leaga emotional, ne da un sens, o identitate....un scop. Dar...care este scopul real al existentei noastre?... Instinctiv, sunt tentata sa cred ca are legatura cu iubirea. Cu sufletul care trebuie sa se imbogateasca, sa se maturizeze, sa se "coaca", pentru a putea fi pregatit pentru orice ne asteapta dincolo. Un "dincolo" generic, o granita care se trece intr-o singura directie... 
M-am intrebat adesea de ce simtim ca doar oamenii de calitate mor? De ce traim cu impresia ca cei buni pleaca mai repede si "avortonii" raman sa ne incurce lumea, viata, scopurile?... Da, evident, are legatura cu emotiile noastre, pentru ca intotdeauna timpul petrecut cu cineva drag, iubit, incantator, bogat sufleteste ti se va parea mai scurt in comparatie cu orice altceva. Dar nu asta e intrebarea!... Moartea este singura certitudine, ea vine pentru toti, intr-o forma sau alta...mai devreme sau mai tarziu, mai violent sau mai discret..., insinuant, ca o iubire...cu dureri, cu sperante, cu agonii... La final  ramane doar o carcasa. O haina uzata mai mult sau mai putin, in functie de cat timp a fost folosita. O haina pe care nu vrem si nici nu mai putem sa o tinem alaturi, pentru ca este perisabila. Noi, in imaginea si fizicul nostru, suntem perisabili... Si, totusi, ceva rezista. Ceva ramane. TREBUIE sa ramana. Asa cum arata Universul, nimic nu este intamplator, gratuit sau in plus... Moartea este nasterea intr-un "dincolo" de unde nu ne mai intoarcem niciodata in forma sau in intelegerea de acum.
De ce unii pleaca mai repede si unii mai tarziu? De ce unii nici nu se nasc cum trebuie si pleaca deja mai departe, iar altii se roaga "sa treaca"?... Ce-i face pe oameni sa treaca dincolo, de fapt? Criteriile n-au legatura cu regulile noastre stiute. Poate n-au legatura cu nimic din lumea asta....sau poate, dimpotriva, raspunsul este atat de simplu incat refuzam, in vanitatea noastra, sa-l acceptam. Suntem mici. Suntem la mana lui Dumnezeu, un Dumnezeu care "ne ia si ne da" proportional cu nevoile noastre si "modelul" pe care trebuie sa-l indeplinim "dincolo", pentru ca sufletul nostru sa fie suficient de matur, de puternic....sa reziste in noua lume. Unii invata mai repede, altii mai incet...dar tot la "trecere" ajungem. Sorocul "trecerii" vine atunci cand acel "ceva" care trebuie sa fie implinit, se implineste. Poate in cazul tau este un vis, poate in cazul meu un raspuns....si, intr-un fel, stiu ca asta are legatura cu iubirea. Iubirea este un miracol care ne face sa ne depasim limitele, sa fim unici, nebuni, sa prindem aripi sau, dimpotriva, sa ne prabusim la pamant. In forma ei pura, iubirea ne da raspunsuri si deschide usi catre lumi nestiute si inimaginabile. In iubire, sufletul se simte liber si fericit...si simti ca zbori. De ce n-ar fi moartea un act de iubire dincolo de orice putere de intelegere? In ultima instanta, prin moarte, sufletul prinde aripi...
Sent from my iPad

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu