8 iulie 2012

Te iubesc, te urasc, te doresc, te detest...

Am inima plina de tot felul de sentimente amestecate... te iubesc, te urasc, te vreau, te detest, te doresc, te resping... Nu-mi place nimic, nu-mi doresc nimic. Sau imi doresc, dar nu recunosc. Si nici macar de asta nu sunt foarte sigura!...
Aseara, am vorbit doua ore cu o prietena buna despre barbati si despre tumultul nostru interior in ceea ce-i priveste. Despre nepasarea lor manifesta si incercarile noastre disperate de a le arata cat de mult conteaza pentru noi...Si despre cercul vicios in care intram. Ajungem sa ne despartim de persoana iubita pentru ca avem impresia ca nu ne mai vrea. Pentru ca nesiguranta legata de sentimentele partenerului pentru noi este atat de mare, incat nu o mai putem suporta. Si, atunci, fugim noi primele, de frica sa nu ne paraseasca ei primii si sa suferim.... Dar suferim oricum, ca niste caini!... Desi noi am fugit, am dori sa vina dupa noi. Sa ne caute. Sa ne arate ca ne vor, asa cum suntem: nebune, sensibile, geloase, fitoase, rele, calde, dulci, artagoase ...si atat de nesigure pe noi! Fuga este gestul suprem prin care vrem sa le atragem atentia, cumva, asupra noastra si asupra faptului ca lucrurile s-au schimbat...si speram sa-si dea seama cat de mult am contat/ contam pentru ei, la randul nostru. Sa ne vrea, sa ne respecte, sa ne aprecieze...
In 90% din cazuri, barbatii nu inteleg asta. Si, frustrati, se orienteaza spre "o alta tinta", mai usoara, care sa le mangaie orgoliul. Iar noi ramanem singure, departe de iubirea vietii noastre, cu incertitudinea si intrebarile fara raspuns... "Oare cum ar fi fost?... Oare, daca nu faceam eu acel lucru sau celalalt, m-ar fi iubit mai mult?... Mai putin?.... Deloc?"... Lipsa de comunicare te arunca intr-o panica maxima. Iar panica sufoca iubirea...o iubire la care nu poti renunta, dar cu care nu mai poti trai. In care nu mai poti crede.
O femeie inteligenta isi pune de 10 ori mai multe intrebari decat una proasta.... Iar barbatii fug de femeile inteligente...nestiind ca o femeie inteligenta este de 10 ori mai vulnerabila, tocmai pentru ca nevoia ei de afectiune, ascunsa (in)constient in spatele unei sigurante de sine studiate,... este atat de mare. Ce capcana!...

2 comentarii:

  1. este mai mult decat incredibil! in fiecare moment "ciudat" al vietii mele, citesc cate un articol de pe acest blog. incept sa cred ca sunt scrise pentru mine - stiu ca nu este asa, dar potrvirea este remarcabila!
    ca este extrem de adevarat si de pertinent ceea ce e scris, nu mai e nevoie sa spun.
    MULTUMESC!

    RăspundețiȘtergere
  2. Laura, imi pare rau ca treci printr-o perioada nefasta dar ma bucur ca ti-am fost, cumva, "aproape". Sper sa treci cu bine peste tot. Mi-a venit in minte o vorba: "cand ti se intampla ceva bun, bucura-te cat poti, caci nimic nu dureaza o vesnicie. Cand ti se intampla ceva rau, relaxeaza-te ... caci nimic nu dureaza o vesnicie". ;)

    RăspundețiȘtergere