14 iunie 2012

Un banal la fel de nociv ca fumul de tigara

N-am putere sa mai scriu. Sau inspiratie. Sau amandoua. Mi-e mintea alba, la fel ca sufletul... Am devenit sclava oboselii cronice, a problemelor de zi cu zi si a plafonarii intelectuale. Uneori, seara, stau pe balcon si fumez o tigara, cu gandul la mine, cea ascunsa adanc, in aparenta asta de normalitate.
Pentru scurt timp, imi simt inima batand cu pasiune, interes si dorinta de schimbare... Dar dimineata ma intorc in lume si sentimentul dispare. Inima mi se inchide etans, in raceala, rautati si dispret auto-protector. Ma umplu de banal, un banal la fel de nociv ca fumul de tigara...

PS: NU, nu m-am apucat de fumat. Fumatul este un gest social, de evadare, regasire, reechilibrare...folosit aici metaforic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu