4 februarie 2012

Scrisori catre noi insine/ www.coffeechat.ro

La cafeaua de dimineata savurata spre pranz, am gasit textul de mai jos, pe post de garnitura :). El este raspunsul la intrebarea "de ce-mi place atat de mult sa scriu"... Enjoy:

"Cand scrii o scrisoare, e ca si cum ai vorbi cu cineva drag. Uiti ca acela caruia i te adresezi nu te asculta, de fapt. Uiti ca nu ai nicio garantie ca te va citi. Tu te apuci si scrii, cu increderea, cu bucuria, cu credinta ca vei fi auzit.
Uneori avem nevoia sa scriem scrisori, ca sa ne vindecam de singuratate. Cand scrii cuiva, nu ai cum sa te mai simti singur pe lume. Deja preaplinul inimii tale are un martor, iar pe tine te alina gandul ca vei primi un raspuns, chiar daca nu e obligatoriu sa fie asa.
Exista, insa, pe lume, nemarginiri de cuvinte scrise care nu au fost niciodata citite. Ganduri imblanzite de cerneala care nu au ajuns nicicand la ochiul sau la inima celui caruia i-au fost adresate. Milioane de manuscrise care nu au vazut lumina tiparului si n-au cunoscut bucuria lecturii, desi au fost si ele scrise cu dorinta de a ajunge la sufletul cuiva.
Si mai exista jurnale intregi scrise doar pentru cei care le-au scris. Tomuri pline de scrisori catre noi insine, menite sa ne aminteasca de noi, cei care am fost sau de aceia care am promis ca vom fi.
Cand ai scris ultima oara o scrisoare? Cand ti-a tinut de urat o vorba asezata pe hartie alba sau pe coala curata a unui ecran de computer? Ti-ai scris vreodata o scrisoare, o fila de jurnal, o porunca doar pentru tine? Probabil ca nu. Probabil ca da. Pentru ca scrisul este marele leac al unui veac atins grav de aripa singuratatii." - http://www.coffeechat.ro/2012/02/scrisori-catre-noi-insine/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu