14 iulie 2011

Dor

Mi-e dor... Un dor nebun de normalitate. De vise. De trairi intense din nimic. De iubire. De tine.
Am avut o seara complicata, reusita intr-un procent anume, cu speech-uri, cu reflectoare, cu zambete profesionale si profesioniste, cu tocuri de 11cm si rochii decoltate, cu mesaje cheie si invitati speciali...  In momentul stingerii luminilor, insa, in momentul scoaterii pantofilor din picioare si mersului cu talpa goala pe astfalt...mi-ai revenit in minte. Mai viu, mai vesel, mai hotarat sa reusesti ca niciodata... Si ochii aceia...!
Unde esti?... Te-am cautat in mine, te-am cautat in buzunar, te-am cautat in melodiile de la radio. Te-am cautat in serialele TV de succes, in reclame si in gandurile partenerilor de discutie.... Dar nu esti. Te-ai ascuns undeva, departe de mine, departe de noi, intr-un viitor incert si un sms de aniversare.
Sunt incoerenta?... Probabil. Nu-mi pasa....
M-am trezit uitandu-ma la Grey's Anatomy pe TVR1, un serial remarcabil, si memorand replici cu viteza luminii... : "El nu e genul pe care il parasesti, daca mai e o speranta" ... "Adesea speram, in ciuda oricarei logici, in ciuda oricarei experiente".... "ca niste copii, nu ne pierdem niciodata speranta"... 
Mai bine ma duc sa dorm. Nu sunt capabila sa scriu nici macar un articol ca lumea... Sunt obosita si mi-e dor. Un dor nebun de normalitate. De vise. De trairi intense, din nimic. De iubire. De tine...Ce dor...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu