29 martie 2011

Pierduta intre momentele cruciale ale vietii mele. Revin imediat!

O prietena de-a mea m-a tras de urechi ca "IARASI" n-am mai scris nimic pe blog. "Ori ai sufletul prea plin, ori prea gol, altfel nu-mi explic ce ti se intampla!", mi-a replicat usor acida. M-am amuzat si, apoi, m-am enervat. "Stii ceva, e blogul meu! Scriu daca si cand am chef...", dupa care am schimbat vorba.
Seara, in liniste, am realizat ca are dreptate... Agresivitatea mea era cauzata de faptul ca ea isi daduse seama ca trec printr-o perioada de framantari interioare, inainte de a-mi da eu singura seama de asta, si ma simtisem descoperita. In fine... am gresit... Asa ca aleg sa scriu aici, pe blog: "Revin imediat! Acum...sunt un pic pierduta intre momentele cruciale ale vietii mele..."

... Este una din perioadele acelea de cautari si ne-raspunsuri. Este una din perioadele in care autocritica s-a ridicat la rang de lege, si nimic nu-mi mai convine sau place, la mine sau la cei din jurul meu. Caut sa evadez dintr-o lume pe care tot eu mi-am construit-o, iar chestia asta imi ocupa cam mult timp in ultima perioada, fara sa merite efortul. In ultima instanta, nu trebuie sa schimb ce este in jur, ci sa ma schimb pe mine sau sa ma accept, asa cum sunt. M-am saturat sa ma privesc vinovat in oglinda pentru ca am alegeri proprii, care contravin principiilor altora. M-am saturat sa ma invinovatesc ca nu fac pe plac celor din jur... De aici, si motivul tacerii mele. Sa scriu despre ce?... Despre mine? Care MINE? Azi sunt sus, maine sunt jos, azi am zambetul pe fata cat China, maine ma ascund in colturi intunecate de suflet... 

Ma caut si nu ma gasesc, m-am pierdut undeva, intre momentele cruciale ale vietii mele, momente care, ca si la tine, au venit pe neasteptate si au plecat la fel, fara sa-mi atraga atentia in vreun fel. Mi-am dat seama de ele cand a fost prea tarziu, cand eram deja tandari si nu intelegeam de ce nu pot ajunge cu mintea la cuvinte, si cu cuvintele, la suflet. Eram deja imprastiata in timp si spatiu, prinsa intre doua iubiri diferite: de iubita si de mama...
DA, sunt tandari...dar ma adun eu. Curand... curand!.... Trebuie doar sa am curajul si perseverenta pe care nu le-am avut atunci cand trebuia. Dar... ce inseamna "atunci cand trebuia"?!... "Atunci cand trebuia" depinde de un moment pe care, daca l-as fi tratat diferit... nimic din ceea ce a urmat, n-ar mai fi fost. Si mi-ar fi parut rau. Cumplit de rau!...  Nu plecati, va rog... Revin imediat! Sunt doar pierduta undeva, intre momentele cruciale ale vietii mele...

4 comentarii:

  1. Intotdeauna poti suna un prieten. Nu va rezolva problema dar cu siguranta vei vedea ziua de maine mai senina si poti incepe cu zambetul pe buze.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vezi tu, anonimule, uneori, singurul prieten la care poti apela esti tu insuti. Dar ce te faci cand tu insuti esti prea ocupat, prea confuz, prea ... departe, ca sa-ti poti oferi o mana de ajutor? Prezenta in propria ta viata devine irelevanta si te ascunzi, departe de tine. Poti sa te cauti, pana ametesti...De obicei, decizia reala de a te reintoarce la viata de care ai fugit, depinde de lucruri mici, de care nu ai nici macar tu cunostinta...dar care emit o anumita energie. Eu, de exemplu, am iesit azi din ascunzatoare cand am vazut jerba de trandafiri rosii pregatita pentru tatal decedat al unei colege... Socul a fost urias. In fine...
    Da, poti suna un prieten. Dar el nu te va intelege intotdeauna iar filtrul pe care il aplica spuselor tale s-ar putea sa-ti faca mai mult rau.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dreptate, dar nu pana la capat.
    Cu siguranta ai prieteni cu care poti schimba idei si te poti destainui, fara sa pui filtre, fara sa te complici sau sa ai vinovatii.
    In rest.... A venit primavara!
    Au inflorit ciresii, iar oamenii zambesc mai des.
    Asculta melodia lui Tudor Gheorghe ''Au innebunit salcamii''

    RăspundețiȘtergere
  4. http://www.youtube.com/watch?v=cU5dYGPynqE
    Vama- Scrisoare catre Fat Frumos

    RăspundețiȘtergere