6 februarie 2010

Comentariu nocturn

Azi-noapte tarziu, pe la 01.30, am primit mesajul urmator (redirectionat de pe blog):

"Anonim a introdus urmatorul nou comentariu privind postarea dvs. "Poveste ardeleana":
Sunt o persoana care iti citeste blog'ul cu admiratie te-as intreba daca te leaga ceva atat de profund de acest Sibiu sau cetatile sasesti sunt motivul?
Publicat de către Anonim pe Vitrina cu ganduri la 6 februarie 2010, 01:21"

... Comentariul insinuant era scris la finalul unui articol despre Sibiu (pe care l-am publicat prin octombrie). Ca sa satisfac curiozitati ciudate si sa terminam o data pentru totdeauna cu intrebarile puerile referitoare la Sibiu, iata:

Sibiul face parte dintr-un capitol incheiat din viata mea. Astazi, cu exceptia faptului ca, in continuare, am prieteni foarte buni acolo, orasul acesta este pentru mine doar un loc pe harta, pe unde mai trec din cand in cand. Cetatile sasesti ocupa in continuare un loc important printre pasiunile mele. Asadar, voi scrie si pe viitor despre ele, aici sau in mass-media, in asociere sau independent de Sibiu (exclusiv ca reper geografic).

Luati ceea ce scrie aici, pe blog, ca o insiruire de ganduri. Uneori, ele au corespondent in viata reala, alteori nu. Este decizia mea ce si cum expun in aceasta "vitrina" si nu dau socoteala pentru asta.
In speranta ca am satisfacut curiozitatile care ii macina pe unii sau altii, as vrea sa nu mai discut subiectul niciodata.

5 februarie 2010

Comunicare

Astazi am vazut o stire conform careia o echipa de medici britanici si belgieni, cercetatori la Cambridge si Liege, au reusit sa comunice cu un tanar de 22 de ani, aflat in coma profunda in urma unui accident rutier, intamplat in urma cu cinci ani.
In contextul actual, cand bugetele pentru cercetare sunt minuscule (nu ca ar fi fost foarte mari vreodata...) iar orientarea spre profit este majoritara, reusita aceasta medicala mi se pare extraordinara si imi face placere sa reiau stirea aici, pe blog:

Un belgian a reusit sa faca asta, doar prin puterea gandului. Raspunsurile au fost "traduse" cu ajutorul rezonantei magnetice. Descoperirea a fost facuta de o echipa mixta de cercetatori britanici, de la Cambridge si belgieni, de la Liege. Ei au reusit sa detecteze slabe semne de constienta, dar nu stiau cum pot sa comunice cu el. Pacientul a fost pus la un aparat de rezonanta magnetica, i-au cerut sa-si inchipuie ca joaca tenis si apoi sa raspunda la intrebari. Si a reusit! Cel mai important, spun specialistii, este ca metoda "de citire a gandurilor" va permite stabilirea corecta a diagnosticului, pentru ca multi dintre cei considerati in coma pot interactiona cu cei din jur. Sa ne amintim de cazul recent al altui belgian despre care s-a crezut, timp de 23 de ani, ca este doar o leguma, desi in tot acest timp, el era perfect constient.

http://stirileprotv.ro/stiri/international/a-raspuns-la-intrebari-cu-da-si-nu-desi-este-in-coma-de-cinci-ani.html

Primul dinte


Ei, bine, DA! Astazi, Mayei Georgiana i-a iesit primul dinte!
Iubita mea, imi dau lacrimile de bucurie, doar gandindu-ma la zambetul tau stirb si dulce!... Fie ca acest prim dinte sa-ti aduca bucurie si noroc!
Te ador,
Mama

Completare la articolul scris dimineata/ Bogatie

... La sfarsitul zilei, dincolo de valoarea fiecaruia dintre noi, bogatie inseamna prieteni, contacte, relatii. Inseamna numarul celor care iti raspund la telefon si vor sa te ajute pentru ceea ce esti tu, ca om, nu pentru ca ocupi o functie sau alta. Bogatia sta in capacitatea de a gasi un sprijin la nevoie, in prieteni si apropiati. Bogatie inseamna sa ai unde sa mananci un bol de supa si o salata, sa ai unde sa pui capul intr-o noapte friguroasa, chiar daca nu mai ai un leu in buzunar. Bogatie inseamna sa te poti strange alaturi de cineva, iar acelui cineva sa-i fie drag de tine... in ciuda tuturor prostiilor pe care le-ai facut, voluntar sau nu.

Bogatie

Cand l-am intalnit, am stiut ca-mi va schimba viata. Nu stiam cum, nu stiam cand, nu stiam pentru cata vreme; nu stiam nici macar daca vom ajunge vreodata sa mergem alaturi. Dar stiam ca nimic nu este intamplator, ca Dumnezeu aseaza lucrurile intr-un anume fel dintr-un anume motiv, si ca va trebui sa invat ceva din relatia cu el, ca sa pot trece la un alt nivel. Si am facut-o. Ca niciodata, n-am avut restrictii, orgolii, prejudecati sau false pudori. Am acceptat totul, asa cum a venit, fara sa ma uit la altceva decat la relatia in sine si la frumusetea mersului in doi. Am reinvatat sa ma deschid, asa cum o faceam candva, cand nu aveam nimic de pierdut. Am reinvatat sa rad, sa am curaj, sa ma relaxez si sa fiu fericita ACUM, nu maine.

[...] Cand intalnesti pe cineva, uita-te in ochii lui. Daca vezi ceva care te intriga, te atrage... atunci este posibil ca acea persoana sa fie acolo pentru a-ti transmite un mesaj... care sa te ajute sa mergi mai departe. Accepta dialogul si vezi ce se intampla. Nimic, niciodata, nu este intamplator... Bogatia nu are legatura cu banii, ci cu valoarea fiecaruia, ca om. Iar eu am avut sansa de a intalni oameni bogati... care m-au imbogatit si pe mine. Ce profitoare... :)

4 februarie 2010

Parfum


Un gand parfum
at pentru mine (ca un fel de reminder):
De fiecare data cand imi aleg un parfum, imi spun ca voi incerca ceva nou. Testez, ma fatai, verific, imi imaginez... Arareori, insa, aleg altceva decat J'adore (Dior) sau, uneori, Mademoiselle Coco (Chanel). Parfumul este ca o haina croita pe tine. Trebuie sa te imbrace perfect, fara pliuri, fara cute, fara "sa te tina" pe vreo parte. Iar eu, pana acum, am reusit asta cu putine parfumuri. Evident, mai exista si Cool Water (Davidoff) sau Into the blue (Escada)... Dar ele sunt mai degraba ca o haina sport, usor cambrata, potrivita doar in anumite circumstante...

Iasomie


Isi afunda narile in aroma fierbinte de iasomie si se simti mai bine. Aburul ceaiului cald si mirosul placut, cuminte, ii mangaiau simturile, facand-o sa creada ca lucrurile pot fi atat de simple!.. Lua o inghititura din licoarea aromata si inchise ochii, gandindu-se la vara, la copilarie...

[...] Alerga desculta prin lanul din spatele casei, ignorand trecerea timpului si chemarea mamei... Parul blond ii pica pe ochi, jucaus, iar ea isi scutura capul razand, ca el sa-i alunece inapoi pe spate, acolo unde ii era locul...

"Mai serviti? Am dori sa inchidem casa..." Vocea chelneritei o trezi la realitate. Lanul disparuse, ca si vara senina, lasand in urma doar o aroma fierbinte de iasomie...

Inima, intr-o drama perfecta

S-a trezit brusc in lumina reflectoarelor si nu stia cum sa-si ascunda goliciunea. Ii spusese ca nu o va expune ... dar a facut-o. A lasat-o goala acolo si a plecat, convins ca nu mai are nevoie de ea. Iar ea..., tremurand, il privea impietrita cum se indeparteaza.... Au avut o relatie de-o viata, il cunostea perfect, era viata ei... iar ea, inima lui. La propriu. O inima pe care el alesese sa o paraseasca acolo, pe scena, si sa plece mai departe, convins ca nu are nevoie de dragoste, de ura... de speranta. Convins ca poate trai mai bine asa, impietrit, fara inima lui.
Plangea amarata, rostogolind lacrimi cat perlele, pe scena unde ceilalti aruncau din cand in cand cate o floare sau o vorba de ocara, in functie de cat de mult le placea spectacolul. Iar ea... nu intelegea nimic. O inima, fara un suflet pe care sa-l imbogateasca, nu valoreaza mare lucru... Alese atunci sa se stranga in ea si sa se stinga incet, incet, sub privirile nemultumite ale spectatorilor, convinsi ca scenaristul vrea doar sa traga de timp, nestiind ca asista la o drama perfecta...

1 februarie 2010

O aventura completa

Stratul de zapada de 50 de cm sclipea ciudat in lumina xenoanelor. Era pe inserat, iar platoul de la 2000 parea pictat direct cu degetele pe o panza de culoare gri-albastrui, fara un contur atent ci usor difuz, asa cum ii sade bine unei picturi hibernale cu fitze. Drumul fusese, evident, inchis de cateva saptamani, inca de atunci de cand se anuntasera ninsori abundente dar asta nu-i oprise pe cei doi, om si masina, sa inainteze.

Aerul era incredibil de curat, iar linistea atat de profunda incat parea artificiala. Masina torcea cuminte, asezat si constiincios, asteptand comenzile Ofiterului. De altfel, parca intreaga natura astepta o comanda, ACEA comanda care sa o reanime...

Ofiterul schita un zambet imperceptibil si apasa din nou, usor dar ferm, pe acceleratie. Zapada se sparse cu zgomot surd, neputincioasa in fata masinii hotarate sa-si croiasca drum mai departe prin nameti. Ofiterul isi coordona bolidul cu eleganta, lasandu-l sa-si amusineze calea nou creata cu rabdare, ca un caine de vanatoare pus sa caute urma. Cand se impotmolea, Ofiterul ii slabea "stransoarea", asteptandu-l sa-si recapete rasuflarea. Nu mai conta nimic in jur. Omul si masina se aflau intr-un dialog permanent, echilibrat, ca doi indragostiti intr-o relatie perfecta. Complicitatea dintre ei, torsul masinii si siguranta soferului, inaintarea inceata dar constanta, determinarea mainii care tinea volanul, toate erau acolo unde trebuie, parca de cand lumea.

...Dupa aproape doua ore de testari si tatonari, Ofiterul intoarse masina si cobori muntele, ajungand in oras. Amandoi erau fericiti, ca dupa o partida de dragoste intensa. Undeva in urma, pe un platou greu accesibil, ramasesera urmele... unei aventuri perfecte.

PS: Bolidul este un Land Rover Discovery 4 HSE, 3.0, TDV6, 245 CP.