17 august 2010

Suflet de mama...

M-a afectat teribil povestea cu explozia de la maternitatea Giulesti. In consecinta, toata noaptea, am tinut-o pe Maya in brate, fara sa pot dormi, admirand-o, mangaind-o din priviri, protejandu-i somnul... Nu ma puteam gandi la altceva, decat la trauma de a-ti pierde copilul nou-nascut asa! Un "asa" generic, care inseamna din neatentia cuiva, din prostia altcuiva...In fine, ce porcarie! Imi urla sufletul de mama de durere! Sa-ti nasti copilul, sa-l vezi, sa-l strangi in brate si sa-i multumesti lui Dumnezeu ca traieste, sa te rogi pentru el, fiind la terapie intensiva, pentru ca, mai apoi, a doua zi, sa ti-l omoare o instalatie de aer conditionat, reparata de un muncitor iresponsabil in urma cu cateva zile...pe fondul neatentiei asistentelor! WOW!! Nu mai esti om toata viata!

Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat-o pe Maya si ca-mi ofera clipe de o delicatete si frumusete unice alaturi de ea! Ma bucur cu fiecare por de existenta ei, de fragilitatea ei, de indrazneala ei... Doamne, Iti multumesc ca o am si ca este sanatoasa! Genul asta de evenimente te fac sa devii mai constient de ceea ce ai. De bucuria de a fi alaturi de ai tai, de a trai alaturi de ei mici delicii care, in mod normal, te plictisesc... Off.

Cat despre spitalele din Romania, despre problemele din sistemul sanitar si (in plus!) despre iresponsabilitatea si dezinteresul muncitorului roman... doar atat: mi-e scarba. O scarba de ma doare stomacul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu