29 iunie 2010

Ingrijorare

Zilele acestea, am avut dimensiunea dezastrului in care se afla tara asta. Este haituita, sugrumata, bolnava... Am asistat la scene de cosmar, cu pacienti pe targa care nu mai aveau loc sa stea in interiorul camerei de garda, la urgente si-si asteptau randul cu orele, afara din spital, pe langa pereti, agatandu-se cu disperare de perfuzii, ca de o ultima speranta... Am asistat la o discutie intre un sef de echipaj de pompieri si un dispecer de la baza, si mi-am dat seama ca stresul in care lucreaza acesti oameni ii intareste si-i fragilizeaza, deopotriva... Am vazut cum trebuie sa te rogi pentru un loc intr-un salon (ULTIMUL LOC DIN SPITAL!!!), pentru ca cineva drag sa beneficieze de ajutor medical si consiliere de specialitate. Pacientii sunt tratati ca vitele, doctorii sunt stresati la maxim... Si nici unii, nici ceilalti nu au nicio vina!

Ma uitam ieri la cearcanele unuia dintre pompieri. De asemenea, am vazut gestul unui medic de urgenta, ascuns dupa un paravan, care-si stergea fruntea, ingrijorat... avea cel putin 10 targi cu pacienti care asteptau sa fie consultati, tratati, salvati... iar el era singur, fara medicamente si fara sansa de a-i interna undeva pe acestia, pentru ca spitalul este plin. Oamenii acestia, in timpul lor liber, sunt parintii, sotii, copiii cuiva... Duc cu ei tot stresul si nebunia de peste zi!
Le cerem uneori imposibilul, pe bani putini... Le cerem sa se poarte cu ai nostri de parca ar fi ai lor, le cerem decenta si zambet. Oamenii acestia, insa, sunt secatuiti si obositi... NU poti salva vieti pe banda rulanta, cu mainile goale. NU AI CUM!

Un comentariu:

  1. Salva Domnului ca, totusi, unii dintre ei saleveaza vieti pe banda rulanta, fara nimic! Altfel, ar fi jale si amar!

    RăspundețiȘtergere