27 decembrie 2010

Ziua lui Cristinel! La muuuulti aaaani!

Este ziua lui Cristinel, face 7 ani! Uitandu-ma la el cum a crescut, ma apuca ameteala... Este un scumpic dulcic, un strengar frumos, inteligent, simpatic foc, plin de voie buna, pozitiv si implicat, care, in plus... are cei sapte ani de acasa! La propriu si la figurat! Este ca si copilul meu, il iubesc enorm si ma bucur ca am avut ocazia sa-l tin atat de des in brate! Cristinel, sa cresti mare, sanatos si voios! Sa ai parte de lucruri bune si sa indraznesti sa faci orice iti propui, fie chiar si pentru experienta (aici, la urarea asta, o sa ma omoare maica-sa :)))... Sa te bucuri de fiecare clipa traita, de fiecare lucru care-ti iese in cale, alaturi de cei dragi.
La multi ani, cu dragoste! 
Nana

24 decembrie 2010

Craciun fericit, cu bine!

... Este Ajunul... Imi beau cafeaua pe canapeaua din sufragerie si ma gandesc cu bucurie la zilele de sarbatoare care vin. Am pregatit bradul, am luat cadouri si ne-am pregatit pentru cina de Ajun... Pentru mine, pe parcursul zilelor care urmeaza, conteaza familia, linistea, bucuria, implinirea, iubirea si confortul.  Pe restul, le las deoparte.
Va doresc sa aveti parte de sarbatori vesele si dorinte implinite, alaturi de cei dragi.
Craciun fericit, cu bine!

23 decembrie 2010

"..Tbebesc, mami!"

Azi am primit un cadou SUPERB... Am intrat in casa, cu gandurile vraiste, dupa o zi lunga si agitata. Nu-mi doream decat un dus fierbinte si o cana cu apa.
... M-a vazut de cum am deschis usa si a fugit spre mine cu pasi micuti si desi, cu mainile intinse: "...mami, mami, mami!". Am aruncat geanta pe masuta de la intrare si m-am aplecat exact la timp, sa o prind aruncandu-mi-se in brate. Am strans-o tare si am pupacit-o, ca de obicei, cu un dor nebun. Atunci, insa, s-a intamplat minunea. Mi-a luat capul in manutele ei minuscule, si-a lipit fruntea de fruntea mea si mi-a spus foarte serioasa... "Tbebesc, mami!"... Mi s-au inmuiat picioarele si mi-au dat lacrimile. Copilul meu...cu doua zile inainte de Craciun, mi-a spus "te iubesc, mami!"... Nu pot descrie in cuvinte ce simt. Este un amestec perfect de fericire, recunostinta, mandrie materna si iubire neconditionata. Este un sentiment rotund, complet, firesc, pe care mai degraba l-as picta, decat sa-l descriu in cuvinte!... Mi-as dori enorm ca toti sa poata simti asta, cumva, candva...in prag de Craciun sau... oricand....

20 decembrie 2010

Doua saptamani

Au trecut doua saptamani de cand nu am mai scris nimic pe blog si am fost trasa de urechi, pe buna dreptate.
Cred ca cineva mi-a furat timpul, altfel nu inteleg unde anume au disparut ultimele doua saptamani din viata mea si cum de am ajuns abia azi, intr-o zi de luni, 20 decembrie, sa constat impostura.... Si totusi, cred ca ultimele doua saptamani au fost mai pline ca niciodata! Evenimente, actiuni, proiecte, bugete, emotii cat China, cadouri pentru copiii defavorizati, negocieri, planuri, intalniri... toate intr-un ritm nebun, de final de an. Nu vreau sa ma scuz, dimpotriva... spun toate lucrurile astea ca sa inteleg si eu, mai bine, ce s-a intamplat.
...As mentiona totusi, trei evenimente:
1. Maya a implinit 1 an si 5 luni, pe 15 decembrie! Este viata si bucuria mea, este sufletul meu si speranta de care ma agat de fiecare data cand lucrurile nu merg bine.... Ii multumesc lui Dumnezeu pentru preaplinul pe care mi-l da, prin ea, zilnic!
2. Am fost la prima noastra petrecere de Craciun, dedicata copiilor! Compania unde lucrez a organizat o petrecere superba de Craciun, cu brad urias si reni adevarati, un Mos Craciun simpatic si o Craciunita pe masura, cu elfi, clovni si face-painteri...Maya a primit cadou o papusa-bebelus roz (oare de ce nu ma mir ca este roz?! :)) ), care scoate tot felul de sunete...
3. M-am intalnit cu duhovnicul meu, parintele Macarie si, prin spovedanie, mi-am umplut sufletul.

Perioada aceasta este prielnica bilanturilor, impacarilor si deschiderii spre iubire si liniste. Eu asa o percep, in ciuda faptului ca, undeva, tot am impresia ca cineva mi-a furat ... ultimele doua saptamani.

6 decembrie 2010

Bolivia - fragment din jurnalul de bord al Ioanei Hodoiu

Am gasit textul acesta ca descriere a unui album cu 10 fotografii care nu arata nici pe departe toata frumusetea descrisa de Ioana Hodoiu in cele 2500 de cuvinte de mai jos. Ioana a experimentat, pe propria-i piele, o evadare prescurtata gen "eat, pray, love", care i-a marcat viata.
Uneori, cand imi vine si mie dorul de duca, ma gandesc ca sunt prea conservatoare (sau prea batrana) ca sa fac ceea ce a facut ea. Si totusi, nu se stie niciodata ce-ti rezerva viata...


Am zburat o palma deasupra Anzilor Cordilieri si am aterizat in jungla, pe pista de iarba, ca in Indiana Jones; mi-am baut cafeaua cu maimutele si am pescuit pirania, am mers cu capul in nori intr-un camion cu lame la 4000 m si am mestecat frunze de coca... si nu zece zile, ca biletul pentru sindicalisti, ci o luna si jumate; si nu la „all inclusive”, ca sa ma bronzez uniform si sa mananc regulat, ci la pas, printre cholite cu palarii pe varful capului si copii veseli, atarnati in spatele mamelor, in panze colorate ca niste acadele.
 

Pericol de imbatranire accelerata. M-a lovit intr-o seara cum loveste amocul. Ca trebuie sa plec. Ca daca o luna in cap mai fac acelasi drum in fiecare dimineata, imi parchez masina in acelasi loc, beau intai cafeaua si apoi raspund la mailuri, dau telefonul pe „silent” in timpul sedintelor si mananc la pranz la cantina o salata ofilita in compania unor oameni palizi, o sa imbatranesc subit si stiintific inexplicabil. Sa ne intelegem. Nici macar nu mi-era rau. Nu trebuia sa ma trezesc dimineata, nu pontam nicio cartela la plecare, nu prea mi se cerea socoteala, doar ca ma scoteau din minti lumina de neon si mirosul de mocheta de proasta calitate. Nu mi-era nici rau, nu mi-era nici bine. Mi-era ciorba. Ciorba reincalzita. {i ala a fost declicul. Am simtit cum se declanseaza imbatranirea accelerata. {i asta pentru ca incetasem sa traiesc constient. Aveam 27 de ani si deja traiam in rutina.

Am furnici pe toata talpa
. Am avut un moment de luciditate de un umor sec, ca un picior amortit pe care nu poti calca in pamant. Apoi am inceput sa simt furnici pe toata talpa. Te mananca in palma, primesti bani, te mananca in talpa, iti iei lumea in cap. Eu asa stiu si asa am facut. Am intrat furtunos in garsoniera confort II in care locuiesc si i-am spus Colegului ca intr-o luna plecam. A refuzat sa se lanseze in discutie; stie ca sunt un butoi de pulbere cand mi se ia valul de pe ochi; m-a ascultat cu spatele cum sughitam cu lacrimi despre salata ofilita, lumina de neon si mocheta albastra. Recunosc ca plangeam. A doua zi m-a asteptat cu salata proaspata, friptura de berbecut si o sticla de vin rosu. „M-am gandit sa mergem in Bolivia. Ce zici?” mi-a spus. {i cam asta a fost. As minti sa spun ca totul a durat o luna. Incheierea proiectelor, demisia, vizele, carnetul de sanatate, biletele de avion la un pret acceptabil, documentarea... Totul a durat trei luni. Bagajele zece minute.

Vizele „No 1” si „No 2”
. Am fost primii oameni din Europa de Est ale caror pasapoarte au calcat ghiseul Consulatului bolivian din Viena, in scopul de a primi vize in 2008, desi inceputul anului trecuse de cateva luni bune. Calea de a obtine vize, cel putin pentru noi, a fost accidentata ca un traseu off-road. In Romania nu exista nici ambasada, nici consulat bolivian, iar Ministerul de Externe a privit intrebarea noastra despre obtinere a vizei pentru Bolivia ca pe o problema de matematica superioara. Ne-am ajutat cu prieteni mai vechi si mai noi, vorbitori de germana si cu rezidenta temporara la Viena, care ne-au obtinut pana la urma vizele. Aveam vizele „No.1” si „No.2”. Procedura este simpla si contra unei taxe, viza se poate obtine trimitand pasapoartele prin posta la consulatul din Viena. Doar ca noi a trebuit sa facem munca de detectivi ca sa aflam asta. La o luna dupa aceasta victorie, o prietena s-a hotarat sa vina cu noi pentru o saptamana. In doua zile a obtinut viza. Era „No.3”.

Ganduri rarefiate la 4000 m
. Am calatorit 31 de ore. Am schimbat continentul, anotimpul, fusul orar, altitudinea. Cand am coborat din avion in La Paz, capitala administrativa a Boliviei, ne zambeam tamp si nu reuseam sa legam cuvintele intr-o propozitie. Eram la 4000 m altitudine, iar creierul nostru era in „stare de soc” din cauza lipsei de oxigen. O senzatie stranie ca nu simtim pamantul sub picioare ne facea sa calcam marunt, fara scop precis, doar asa, ca sa vedem daca reusim sa inaintam. Era noapte. La Paz-ul se intindea in vale ca o galeata plina de licurici, iar aerul era tare si rece. Am luat un taxi care ne-a costat cat un cappucino la Universitatea si ne-am cazat in prima noastra noapte in Bolivia intr-o fosta casa prezidentiala, cu un aer colonial ravasit, de rasturnare de guvern, cu lampadarul sui si fotoliul putin intr-o rana, dar in care se simtea o mana de señora casei, care in ciuda zilelor de glorie apuse, tine sa miroasa a sapun de casa si a apret.

Miroase a fierturi bune si condimente proaspete
. Am mancat tot ce ne-a iesit in cale. Neselectiv, orientandu-ne dupa forma, marime si culoare. Incercam sa retinem nume, dar ne era imposibil; piata pentru noi era o incantatie de cuvinte vrajitoresti (chirimoya, salteña, quinoa, tuna, maracuya...) cu miros de fructe, fierturi bune si condimente proaspete. Ne-am inghesuit matinal, alaturi de localnici, in bucatarioarele improvizate din piata. Zeci de bucatarii in miniatura, mici cat cele de tara, sub cerul liber, cu pereti trasi in var, cu un spatiu de 2m pe 1,5m in care intrau exact: o masa, doua bancute, un dulap cu borcane, cescute, farfurii, ibrice, si o bolivianca batrana, care te servea cu lapte cald, cafea, branza si avocado. Ne-am plimbat pana ne-am pierdut respiratia. Toate strazile sunt la un unghi de 45 de grade si tot ce cobori, trebuie apoi sa urci.

Cholitele, femei masculine pline de feminitate
. Oamenii arata ca dintr-un National Geographic de la 1900. Femeile poarta fuste largi, cu pliuri, cozi lungi si impletite, si palarii mici si rotunde, care stau in echilibru pe varful capului. Ele sunt cholitele, femeile indigene din Bolivia, care m-au cucerit definitiv cu spiritul lor aproape masculin, cu rezistenta lor la munca fizica, cu delicatetea cu care isi strang in brate copiii, cu rasul gajait si metalic si cu placerea de a juca fotbal. Au mereu in spate o legatura colorata din panza de lana care arata ca o mare acadea vopsita in roz, siclam, verde si turcoaz. Este rucsacul lor, sau portbebe-ul sau sacul de rafie. Se numeste Aguayo, si in legatura asta isi poarta copiii, recolta de cartofi, televizorul, lucerna pentru animale si caietele de scoala. In timpul liber joaca fotbal, se organizeaza in echipe si campionate, alearga in fuste si cu palariile pe cap, faulteaza, poate ca injura, dau goluri, beau Coca-Cola si nu se intimideaza in fata barbatilor care se tavalesc pe jos de ras in „tribune”.

Altiplano.
Nu am fost niciodata atat de aproape de soare si nori. In afara oraselor, Bolivia arata de nepovestit. Aliplano, al doilea platou montan ca intindere dupa Tibet, aflat la peste 4000m in Anzii Cordilieri, este un platou cu turda si cartofi, lame, case construite numai din pamant si paie, identice cu tot ce le inconjoara; nici nu le vezi, mici de tot si integrate perfect in iarba arsa de soare, oameni foarte saraci si colorati, sate rasfirate, ca si cum cineva ar fi luat o mana de pamant si ar fi aruncat-o pe platoul asta din Anzi, iar firmituriile in care s-a spart bulgarele sunt case si oameni, si lame... Am coborat din microbuzul masura XS in care ne inghesuiam cu localnicii si am pornit pe jos, prin turda. La cativa km straluceau in soare acoperisuri. Cu siguranta in maxim o ora aveam sa intram intr-un sat. {i asa a fost. Am ramas acolo trei zile, am mancat cartofi deshidratat, inghetati si apoi fierti (asta este mancarea de baza a localnicilor), am vazut cum ii culeg si cum ii calca in picioare pentru a scoate apa din ei; numai asa se pot pastra noaptea cand temperaturile scad adesea la -10 C. Am dormit sub sapte paturi din lana de lama, nu exista alta metoda de incalzire, si am plecat mai departe cu un camion care transporta lame.

Cu autocarul prin munti
. Apoi am traversat Cordilierii, sau am mers prin ei, sau pe deasupra lor, habar nu am. {tiu ca am mers ore intregi cu autobuzul si aveam senzatia aia pe care nu am mai avut-o din copilarie, de zbor in somn; simteam cumva ca atingem pamantul cu rotile, dar ce vedeam pe geam era ca de la fereastra unui aeroplan; erau siruri nesfarsite de munti si hauri; un timp fara vegetatie, ca niste cocoase de animale preistorice, cu carapace, fara pic de verde, doar pamant rosu sau brun si piatra. Apoi au inceput sa apara turme de lame, zeci, sute, cu fete sugubete, nu tampe de oaie, libere ca niste capre negre si apoi, pe cocoasele astea de munti, au creascut cactusi, unii cu flori, altii uriasi, ca in western-uri. La urma a rasarit Potosi. Cel mai inalt oras al lumii, 4060 m, si cel mai bogat si trendy oras al secolului XVII, dominat de Cerro Rico, un munte care a dospit sute de mii de tone de argint extrase timp de trei secole de colonistii spanioli.

Potosi, orasul sedus si abandonat
. Din 1987 orasul Potosi face parte din patrimoniul Unesco. Este de o frumusete discreta cu riduri si culori palide, cu o arhitectura coloniala minunata si zeci de catedrale si biserici cu dantele si perle ca din trusoul bunicii. Potosi este ca o fosta „Miss World” care s-a retras din viata publica si si-a dedicat viata muntelui care pe vremuri i-a adus cei mai vestiti regi de la curtile europene, dar care, in 500 de ani, a inghitit peste 8 milioane de oameni. Dupa ce au secatuit muntele de argint, colonistii s-au retras si au lasat in urma mii de galerii deschise, care au continuat sa fie exploatate de localnici, si o bijuterie de oras de care nimeni in urmatoarele secole nu avea sa-si mai aduca aminte. Astazi muntele arata ca un cascaval gaurit si mucegait si gazduieste oameni ingropati in praf, cu falca plina de frunze de coca, si copii de zece ani care tusesc tabagic. In ciuda peisajului deprimant, copiii alearga printre vagonete ruginite ca si cum ar fi intr-un parc de distractii, iar parintii ii stropesc si ii invart in aer ca si cum ar trai pe o pajiste verde cu miei si recolte bogate. In intinderea asta de bolovani cenusii, din cand in cand vezi in departare cate o palariuta cu paiete rosii care lucesc in vale ca geamurile unui camion in care bate soarele...

Religia frunzelor de coca.
Am mestecat frunze de coca si am baut ceaiuri fara numar. Am fost in mijlocul unor oameni care isi vindeca ranile, falimentele si esecurile in dragoste la vrajitoare, care isi dau de trei ori pe zi in frunze de coca ca sa se asigure ca decizile lor sunt corecte, care se inchina unor zei malefici pe care ii imblanzesc dupa ritualuri greu de descifrat cu tigari, alcool si frunze de coca. Lumea lor religioasa se intampla in strada, acolo unde dorm la pranz si mananca, unde isi vand legumele si isi educa copiii... Am intrat odata intr-un restaurant care era in acelasi timp si casa in care traiau proprietarii. Intr-o jumatate a camerei ne-a intins masa, in cealalta era un altar improvizat cu icoane si lumanari in fata carora niste cholite cu palarii negre isi faceau cruce cu frunze de coca intre degete, pe care apoi le mestecau, isi aprindeau tigari si sorbeau cu o piosenie reala din bauturi fierbinti si alcoolice.

Bazinul Amazonian
. Bazinul Amazonian ne-a adus liniste si huzur. Ne-am leganat ore nesfarsite in hamace la umbra palmierilor si am ascultat ploi tropicale, am trait pe pielea noastra temperatura perfecta si ziua si noaptea si am locuit in case fara ferestre, doar cu plase de tantari si curti interioare ca un fel de sufragerii, cu biblioteci, poze vechi de familie, mese din lemn greu si bibelouri cu papagali, toate sub cerul liber si sub arbori cu flori de un rosu aprins. Serile le consumam in carciumioare de pamant, la lumina lumanarilor, cu bere rece si manele boliviene. 


Daca trag o linie, am petrecut o luna si jumatate de partea cealalta a pamantului si a timpului. Lumea e rotunda, dar nu uniforma, si drept dovada sta faptul ca secolul 21 arata altfel; in functie de pe ce parte a pamantului privesti...
 

Sfaturi amestecate de calatorie
 • Exista spalatorii publice la orice colt de strada si costa 1$/kg de haine. Daca as fi stiut asta, bagajul meu ar fi fost de doua ori mai usor.
• Perioada ideala de calatorit in Bolivia este Mai – Octombrie (cand la ei este iarna, adica anotimpul uscat; in restul anului au adesea inundatii si transportul public este paralizat)
• Eu am facut un curs de trei luni de spaniola la Institutul Cervantes. Mi-a fost foarte util.
• Bolivia nu este o tara cu risc ridicat de malarie. Cu toate astea, unii medici recomanda tratament preventiv cu pastile antimalarie. Eu nu l-am urmat si a fost in regula. Am avut doar grija sa beau numai apa imbuteliata (atentie la cuburile de gheata!). {i oricum, pana si in jungla au fost de zeci de ori mai putini tantari decat la Bucuresti.
• Trebuie neaparat sa va faceti vaccinul de febra galbena.
• Incercati sa va abateti un pic de la traseele turistice. Veti avea niste experiente minunate si nu este nici pe departe atat de periculos pe cat se spune, atata timp cat o faceti pe timpul zilei si nu mergeti in locuri foarte izolate.
• Bolivienii sunt niste oameni foarte prietenosi si se intampla de multe ori sa va indice directii fara sa inteleaga exact ce cautati, doar pentru ca vor foarte mult sa va ajute.
• Bolivia are o oferta uluitoare de activitati turistice; de la expeditii in jungla si mountain biking cu adevarat spectaculos pe asa zisul „Drumul mortii”, la expeditii cu masnile de teren intr-un desert urias de sare, Salar de Uyuni etc. Exista sute de agentii turistice. Nu le alegeti niciodata pe cele mai ieftine pentru ca veti avea parte de servicii de cea mai proasta calitate.

Cat costa?

Bolivia este cea mai saraca tara din America de Sud si, in consecinta, cea mai ieftina. Cel mai mult te va costa transportul pana acolo, aproximativ 1300 EU (dus-intors). Daca vrei sa mergi pe buget redus, te poti descurca si cu 15$/zi. Altfel, pentru o vacanta fara economii, cheltuiesti intre 25$ si 50$/zi. Preturi orientative: 20$ - o camera de hotel cu pat dublu, apa calda si baie, 2$ - un pranz complet, intre 0,25$ si 3$ - ora de internet, gasesti internet la orice colt de strada; 1$ un drum cu taxiul prin oras.

Bolivia in cifre

 - 8 900 000 populatia
- 64% sub limita saraciei
- 3 000 000 de lame
- 6452 m Nevado Sajama, cel mai inalt varf
- 70% din populatie traieste in Altiplano, al doilea platou montan ca intindere dupa Tibet, aflat la peste 4000m in Anzii Cordilieri.
- 60% populatie indigena (Aymara si Quechua)
- 1% populatie africana, descendenti ai sclavilor adusi in sec al XVI-lea sa munceasca in mine.
- 200 de specii de cartofi
- 1068 – de aeroporturi cu piste de iarba

2 decembrie 2010

Unora le place arsenicul! NASA, descoperire senzationala in California

California, Lacul Mono/ www.nasa.gov
GFAJ-1/ www.nasa.gov
NASA a anuntat in urma cu o ora descoperirea unor organisme vii care se autoconstruiesc din arsenic. Cu alte cuvinte, fosforul nu mai este "liantul" universal al structurii de ADN. In locul fosforului, bacteriile respective folosesc...arsenic! Acceptand, asadar, ca fosforul si/ sau oxigenul nu mai sunt conditii esentiale pentru existenta vietii, se deschid noi perspective in cazul cautarii vietii pe alte planete. "Stiam ca exista microbi care respira arsenic, dar ceea ce am gasit este un microb care face ceva nou - isi construieste parti din el numai din arsenic", a declarat cercetatoarea astrobiolog NASA Felisa Wolfe-Simon. "Daca aici, pe Pamant, se poate petrece un lucru atat de neasteptat, oare cate din ceea ce n-am vazut inca, mai poate viata sa faca?..." 
Descoperirea s-a facut in California, lacul Mono, iar bacteria in cauza a fost botezata GFAJ-1. 

30 noiembrie 2010

Eve in love by Mihaela Drafta

Cand mi s-a prezentat ideea colectiei Eve in love, propunandu-mi-se totodata sa urc pe catwalk alaturi de alte femei din business, showbiz si media, am acceptat fara rezerve. Ideea mi s-a parut haioasa, indrazneata, "altfel" si am vrut sa fiu parte din povestea Mihaelei. In ultima instanta, asa cum spune chiar ea, colectia este gandita "pornind de la femeie, in toata complexitatea sa, dincolo de bariere si conventii. Ea - EVA, este flacara primordiala, care-si dezvolta scanteia in functie de personalitatea si nazuintele ei. Vorbim de femeia puternica sau de femeia fragila, cea care schimba destine, care stie sa cada si care poate sa se ridice, cu tenacitate si forta, stergandu-si lacrima de pe obraz."... Colectia a fost creata intr-un timp foarte scurt, echipa a fost senzationala, iar evenimentul pe masura. Eu, cel putin, m-am simtit feminina, admirata, rasfatata. Indicatiile Mihaelei dinainte de a urca pe catwalk au fost incredibil de simple, de frumoase, de decente: "Fii asa cum esti tu de obicei. Simte-te bine in pielea ta si lumea va rezona cu tine...". Si asa a fost. O seara perfecta, cu atitudine, exact cum trebuia sa fie. Multumesc Mihaelei ca mi-a permis sa fiu, pentru o seara,.... Eve in love.







15 noiembrie 2010

1 an si 4 luni...deja!

Cand am plecat de acasa, dormea linistita in patutul ei din camera cu papusi. Se rasucise de-a curmezisul, si unul dintre picioruse ii atarna caraghios peste ursuletul Winnie the Pooh, partenerul ei de somn. Inainte de a-i transmite un pupic dulce, i-am admirat cateva secunde chipul angelic si buclele blonde, rasfirate pe perna... Este un inger coborat pe pamant, iar astazi se implinesc 16 luni de cand Dumnezeu mi-a trimis-o, sa-mi salveze viata si sufletul.
Iubita mea, sa fii sanatoasa, norocoasa si fericita! Iti voi fi alaturi toata viata.
Te ador,
Mama

12 noiembrie 2010

... 'TATE!

...aerul racoros ce venea de afara m-a facut sa ma zgribulesc pe canapea si un stranut mi-a gadilat narile. N-am rezistat si am stranutat, cu foc. "Tate!", aud de la 80 de cm inaltime... am crezut ca n-aud bine. Maya, intrata pe furis in sufragerie, se uita curioasa si haioasa la mine. "Ce-ai zis, mami?!"...am intrebat surprinsa si m-am prefacut ca mai stranut o data. "Tate!"... mi-a replicat Maya, uitandu-se cu un zambet larg, cat fata ei de inger, la mine... Mi-au dat lacrimile. Copilul meu, crescut mare peste noapte, tocmai imi urase "Sanatate!"... Iti multumesc, Doamne, pentru bucuria asta!
PS: Evident, amandoua am stranutat si ne-am urat una alteia, toata seara,... "...tate!"

8 noiembrie 2010

La multi ani de Mihail si Gavril!

Azi este o zi speciala pentru cel putin 20 de persoane din viata mea. Cam atatia Mihail si Gavril se numara printre cunostintele apropiate si sunt bucuroasa sa le urez tuturor, din inima, LA MULTI ANI! Sper sa aiba parte de o zi frumoasa, plina de surprize placute, prieteni si cadouri!

5 noiembrie 2010

S-a stins Adrian Paunescu.

De la un cardiac, cordial
"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,
...Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie, Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / si tarii mele minima dreptate!".

(Adrian Paunescu, octombrie 2010/ preluare mediafax)

 

1 noiembrie 2010

Ganduri, din nou


Stii, citind iar si iar randurile pe care mi le-ai adresat recent, realizez ca, desi la un moment dat crezi ca nu vei mai iubi niciodata la fel, lucrurile stau diferit. Viata ne ofera episoade intense de dragoste, unele mai lungi, altele mai scurte, pe care fiecare le traieste asa cum este capabil. Unii au sansa sa traiasca aceste episoade cu aceeasi intensitate, bucurie, daruire de fiecare data. Altii, se complac intr-un surogat de sentiment si ajung la final cu multe "one night stand" si nicio mare iubire... 
Completare: exista si o a treia categorie, cea care ramane agatata pe viata, intr-o iubire trecuta... Despre acestia, mi-e greu sa vorbesc fara sa ma intristez... 

28 octombrie 2010

Carturesti

N-am mai fost de multa vreme la Carturesti-ul de pe Magheru si uitasem mirosul cartilor rasfoite la colt de biblioteca. Marti, cand am trecut pe acolo, am facut-o in graba si, recunosc, la ideea unei prietene. Cautam un cadou pentru cineva drag si Carturesti parea solutia potrivita.
M-a surprins, intai de toate, fata de la receptie. Micuta, subtirica, blonduta si foarte insarcinata. Cand a dat cu ochii de noi, fatza i s-a luminat intr-un zambet larg si binevoitor. Indrumarea catre sala pe care o cautam a fost prompta si profesionista, fara a deranja prin formalism sau rigoare... Apoi, am redescoperit incaperile... Aceleasi, cu peretii albi-cenusii, inalti, de casa boiereasca, ridicata la sfarsit de secol XIX, gazduindu-le pe... ELE. CARTILE. Cuminti, frumoase, destepte, loiale, cartile nu mai primesc de ceva vreme atentia cuvenita (nu ma refer la Carturesti, ci in general)... si este pacat. Undeva, mai in spate, un spatiu suficient de mare cat sa para clasa de curs adaposteste zona de film. Cateva mii de DVD-uri, cu productii de la cele mai banale, pana la detinatoare multiple de Oscar-uri, asteapta oranduite, sa fie descoperite de mintile (si degetele) flamande de nou.
.... Carturesti este spatiul in care merita sa te pierzi cate o dupa-amiaza. Este locul in care te intalnesti cu Stapanul Inelelor si Castorul din Narnia, cu Edith Piaf si Madonna, Fred Astaire si Russel Crowe. Este locul in care admiri turnul din Pisa si Marele Zid Chinezesc, savurezi splendoarea Basilicii San Marco si te bucuri la vederea luminitzelor Turnului Eiffel. Aici, stai la discutii ore in sir cu Anna Karenina si te lasi in voia versurilor lui Eminescu. Carturesti... este locul de trecere intre mai multe universuri paralele iar cheia de acces se afla in fiecare fila si fiecare DVD din zona.
La toate acestea, se adauga ceainaria. Suficient de spatioasa si de confortabila, ceainaria de la Carturesti este locul ideal de refugiu atunci cand vrei sa te bucuri in liniste de o carte sau de prieteni.
Voi reveni curand, curand....cu drag.

25 octombrie 2010

Cum am ajuns aici?...

... Pentru ca gandurile sincere sunt din ce in ce mai rare, pentru ca sentimentele profunde lasa locul unor surogate de doi bani, pentru ca traim viata pe fast-forward, fara sa ne mai intereseze valorile si oamenii, pentru ca alergam dupa volum, nu dupa calitate...am ajuns singuri, intr-o mare de indivizi. Suntem blambeci, pe jumatate orbi, surzi si alienati. Mi-e dor de zilele cand ne cautam cu bucurie doar pentru ca ne era drag sa fim alaturi, fara agende ascunse si ganduri mercantile. Mi-e dor de tine, de tine si de tine, mi-e dor de tot ceea ce faceam impreuna, de la mersul la paine, pana la disputele in contradictoriu, care durau ore in sir. Mi-e dor de incredere, de loialitate, de linistea de a sta langa tine, iar tu sa fii acolo, doar pentru mine. Mi-e dor de filmele pe care le vedeam impreuna, de weekendurile petrecute alaturi, de toate farsele pe care ni le faceam unul altuia...fara sms-uri, fara telefoane mobile, fara FB, Twitter sau LinkedIn!
Am ajuns sa tinem legatura prin email, sms si retele sociale, ne trimitem cate un cadou virtual si o urare pe net (apropos, La multi ani, Dragos! sau La multi ani, Sorin!...) si ne facem partasi la nu stiu ce "causes", fara a ne implica in vreun fel in viata reala. Traim in virtual, respiram in virtual. Interactionam in viata reala din ce in ce mai prost, mai lipsit de calitate. Ne rezumam la chestii superficiale si inselam cat si cum putem mai mult (atat in viata privata cat si in cea profesionala), doar sa ne fie noua simplu ("simplu", nu "bine", caci "bine" implica o oarecare stare de satisfactie, ori nici macar de asta nu mai suntem in stare).
Aparent fara legatura cu ce am scris mai sus, ieri, am primit un sms de la un prieten ce parea cu mintea la el acasa, om cu studii postuniversitare..., prin care imi spunea: "Acest octombrie are 5 vineri, 5 sambete si 5 duminici, toate intr-o luna! Se intampla doar o data la 823 de ani! Aceste luni sunt considerate ca "saci de bani" ! Trimite acest mesaj la 8 persoane si banii vor veni garantat!  E bazat pe Fengshui chinezesc !!! Cine opreste mesajul, nu va avea beneficii ! Doresc tuturor sa functioneze!"... Mah, ce puii mei este asta????  Ne punem speranta in mesaje tampite, in superstitii moderne, trimise online... wow...
Unde suntem cu totii, unde am disparut? Unde ne sunt inimile si mintile? Unde ne sunt sufletele?!!! Cat de adanc le-am inchis in spatele aparentelor astora de doi lei?... Am innebunit cu totii, ne-am salbaticit si am uitat sa ne mai sustinem unii pe ceilalti cu adevarat, fugim dupa prostii, visam la prostii...Cum am ajuns aici?... Unde eram cu totii, cand s-au intamplat toate astea?... Mi-e dor... si intru in panica, vazand ca nu (mai) esti nici macar tu aici....

24 octombrie 2010

Expozitie de fotografie Transilvania Mea


In perioada 26 octombrie – 15 noiembrie, are loc la Sala de Lectura din cadrul Ceainariei Teatrului ACT, expozitia de fotografie Transilvania mea. In cadrul acestei manifestari, sunt prezentate fotografii realizate in vara anului 2010 de copiii din 9 sate transilvanene, in cadrul proiectului „Itinerariul Cultural al Bisericilor Fortificate din Transilvania”. Sunt surprinse imagini cu biserici fortificate din trei judete, Sibiu (Mosna, Axente Sever, Biertan, Carta, Chirpar si Hosman), Brasov (Cincu) si Mures (Saschiz). Indrumatorii proiectului sunt Zoltán Simonffy si Mihai Dragomir. Proiectul este organizat si sustinut de Asociatia Mioritics si Institutul European pentru Itinerarii Culturale.
In aceasta seara, incepand cu ora 19.00, are loc vernisajul expozitiei mentionate mai sus. Accesul este liber, in limita locurilor disponibile. Pentru rezervari, sunati la 021.312.00.42 sau 0724.360.755 (intre 15.00 si 23.00) sau trimiteti email la contact@saladelectura-act.ro. Detalii si informatii suplimentare: www.saladelectura-act.ro

20 octombrie 2010

Multumesc

Astazi, am primit cel mai surprinzator compliment. O colega din advertising, vazand un material scris de mine intr-un anume context, mi-a spus: "Daca ai picta precum scrii, ai fi Michelangelo!.."
Initial, am crezut ca glumeste. Apoi, mi-am dat seama ca este foarte serioasa si ca DA, apreciaza mult ceea ce am scris. Wow!... Paradoxal, neavand obisnuinta complimentelor de acest gen, uiti sa te exprimi coerent si te porti ca un handicapat (iar eu nu am facut exceptie...)... Am zambit tamp, am spus ceva de genul "ei, na, ce prostie, exagerezi..." si am schimbat subiectul. La final, dupa ce ne-am despartit si mi s-a dezmortit inteligenta, am realizat ca am uitat sa-i spun ce era mai important: un simplu... MULTUMESC.

18 octombrie 2010

Invitatie la fotografie

Scoala de poetica Fotografica Francisc Mraz isi prezinta astazi, 18 octombrie, cea de-a treia generatie de artisti printr-o expozitie de fotografie originala, plina de poezie, viata, culoare si emotie. Vor fi expuse lucrarile a 33 de absolventi fotografi: Alexandru Modoi, Alexandru Spineanu, Alin Iacob, Andreea Vintze, Andrei Mihalca, Bogdan Anda, Bogdan Oprea, Camelia Garmacea, Catrinel Dima, Cornel Brad, Cosmina Popescu, Cristian Bassa, Cristian Fetter, Cristina Irian, Dafina Jeaca, Ioan bunea, Ioana Puscarciuc, Ionut Dragnea, Jean Grigore, Laura Sarbu, Luisa Iatan, Mihaela Gavrilescu, Mirela Ghindea, Mirela Momanu, Patricia Ilisiu, Radu Angheloiu, Raul Tanislav, Sorin Constantin, Stefan Dumitru, Stelian Bogza, Teodor Horea, Teodora Maftei si Tudor Stanica.
Vernisajul are loc astazi, de la ora 19:00, la Cafe Verona, in subsolul Librariei Carturesti din Capitala (strada Arthur Verona, nr. 13-15), iar fotografiile vor fi expuse pana pe 31 octombrie. 
Draga Radu (Angheloiu), felicitari ca ai avut curajul sa mergi mai departe cu acest hobby! Mult succes in continuare!

Intrebari retorice si topurile miliardarilor

1. Baza de calcul intr-un top al miliardarilor este gresita.
2. Oamenii de afaceri de succes nu gandesc la fel ca toata lumea.
3. Nu ne intereseaza "the big picture", ci can-canurile ieftine.
4. Ar trebui sa invatam ceva de la oamenii de afaceri adevarati. Si un punct de plecare ar fi profesionalismul si diplomatia...

Astazi, a fost publicat un (alt) top de miliardari. Nu e nici primul, nici ultimul.  Doar ca ideea de top realizat pe criterii de evaluare artificiale, cu baze de calcul inegale si comparatii de mere cu pere mi se pare atat de romaneasca incat imi vine sa plang (e valabil pentru toate topurile de acest gen). Se aduna cifre de afaceri cu valoarea unor bunuri finantate, cu valori de piata estimative, cu pasive, cu investitii, cu valori de piata ale investitiilor, cu valori la bursa... si toate acestea intr-o goana nebuna de aflare a cui avere este mai mare. OK, lasand deoparte rationamentul fals de calcul..., intrebarea este DE CE?
DE CE ma intereseaza pe mine, cetateanul, care are averea mai mare? DE CE este importanta CIFRA, nu REZULTATUL*  final, "the big picture"-ul?!... Da, evident ca fac multi bani, doar nu sunt organisme caritabile! Si totusi?!...
In loc sa ne concentram mai degraba pe solutii strategice si programe pe termen lung, remarc in continuare dragostea fata de "numere" si senzational a mass-media (evident, asta vinde). Ne intereseaza doar CAT si CINE (eventual si "CU CINE"), nu UNDE, CAND si, mai ales, CUM (constructiv, vorbind!). Ne intereseaza cu cat a scazut averea nu stiu cui, in loc sa ne intereseze CUM a reusit acest om sa construiasca ceva in Romania, intr-o perioada in care noi, toti ceilalti, stam si ne vaitam sau, si mai bine, punem bete in roate celor care vor sa faca ceva. 90% dintre oamenii de afaceri au minti economice uimitoare, au mii de angajati (majoritatea, cu familii) si taxe platite la zi. Oamenii acestia, cu bune si rele, tin o natie si dau o directie. Ei gandesc diferit, au curajul sa riste si sa mearga mai departe. Imi vine in minte sfatul unui american (am uitat cum il cheama): "Don't wait to buy real estate! Buy real estate and wait". Cati dintre noi ar face asta?
In context, de ce mi-ar pasa cine are averea mai mare**?... Important este accesul acestor persoane la finantare si ce au reusit sa construiasca pe baza acestuia, cum au reusit sa protejeze o parte din economia Romaniei si sa pastreze joburile atator zeci de mii de oameni...in ciuda a tot - criza economica, decizii guvernamentale paguboase, miscari sociale, somaj. Poate ar fi bine sa invatam ceva de la ei.
* ei bine, CIFRA nu inseamna intotdeauna REZULTATUL.
** reamintesc ca randurile de mai sus reprezinta o parere personala, exprimata pe un blog personal. 

15 octombrie 2010

Un an si trei luni...

... de cand un scancet de copil a schimbat tot. Un an si trei luni de cand Maya imi umple fiecare por cu dragoste. Este minunea mea vie, este ingerul si viata mea. Iubito, sa fii sanatoasa, fericita si iubita. Sa ai parte de tot ceea ce este mai bun, mai potrivit pentru tine. Ma rog la Dumnezeu sa-ti pot fi alaturi cat mai mult timp, cu sfaturi, sprijin si netarmurita iubire!
La multi ani, cu dragoste!
Mama

13 octombrie 2010

Criza. Care criza?!...

Ma tot gandesc la povestea asta cu criza si-mi da cu virgula. Care criza? Ce criza?... Criza, la romani, este o stare de fapt. Pentru noi, lucrurile sunt razna nu de ieri, ci de zeci de ani. Suntem in criza dintotdeauna, mereu ne plangem de ceva, mereu ne justificam incompetenta prin ceea ce au facut sau spus altii. Suntem incapabili sa ne unim in bresle (si, cand o facem, mergem la miting ca sa dansam manele in Piata Victoriei, nu ca sa construim ceva!...), ne uitam mereu in ograda celuilalt si ne dorim cu ardoare sa moara capra vecinului. Sau macar sa se imbolnaveasca. Sau... macar sa o fotografiem pozand pentru nu stiu ce revista porno (apropos de recentul scandal cu cei doi mari artisti ai teatrului si cinematografiei romanesti care s-au decis, la o varsta pe care multi dintre noi nu o vom mai prinde, sa pozeze facand sex, iar toate canalele media din Romania au innebunit batand moneda pe subiectul asta...).
Suntem bolnavi, avem o minte bolnava si un suflet la fel. Suntem orgoliosi, egoisti si incapabili. In orice situatie. In orice conjunctura. Avem valori gresite, principii depasite si standarde inalte, cat sa dea bine langa genunchiul broastei.
Stiti ceva?... Suntem in criza pentru ca ne avantajeaza. Pentru ca avem, in sfarsit, un pretext ca sa nu mai facem nimic, in mod oficial. "Pai ce sa facem, suntem in criza, nu vezi?..."
Mai, serios.... am innebunit cu totii?!! Ne-am pierdut complet uzul ratiunii? Al decentei? Al dorintei de a face ceva constructiv? Chiar nu vedem ca lucrurile se darama in jur din cauza NOASTRA?... A MEA, A TA, A NOASTRA? Criza? Ce criza? Care criza?... Romania va ramane permanent in criza, pentru ca suntem predispusi, genetic, la asta. Si atunci, notiunea de criza isi pierde substanta....devenind, pur si simplu, normalitatea de fiecare zi.

12 octombrie 2010

Cafea



sursa foto: www.brewmatic.com
Cafea (def.) = orice.

Gustul cafelei depinde de "povestea" din spatele acesteia. Gustul cafelei depinde de mine, de tine, de ceasca pe care ai sters-o atent inainte de a o umple, de zaharul brun/ mierea usor zaharisita, de farfurioara plata, atat de desueta. Gustul cafelei depinde de felul in care ai dormit azi-noapte, de caldura din camera ta sau de pufosenia sufletului tau inca somnoros. Gustul cafelei se combina miraculos cu agenda, cu proiectele de peste zi, cu muzica ambientala si cu nerabdarea revederii de diseara.
Bem aceeasi cafea si, totusi, fiecare ceasca este complet diferita. Simtim unic, traim unic. Suntem suma mesajelor transmise de toate simturile noastre. Ele ne condimenteaza viata si imbogatesc... gustul cafelei.

6 octombrie 2010

Liniste

De cateva zile, ma bucur de liniste. Sunt in vacanta, cu copilul meu, si sunt linistita. De altfel, tot ce-am facut zilele astea a fost guvernat de calm si ne simtim bine amandoua...chiar daca mi-a pierdut bluetooth-ul, a spart vreo doua-trei obiecte de vesela sau mi-a facut o dezordine super incredibila in doar cinci minute, in TOATA casa!!!! TOATA! Rad cu lacrimi de toate prostiile pe care le face, sunt fericita ca are cine sa-mi pigmenteze viata (de exemplu, acum, "bate step" pe masuta de sticla, din sufragerie, pe muzica de la genericul emisiunii "In gura presei!!!"....iar eu am renuntat sa mai fiu crispata, stresata, nebuna ca i se poate intampla ceva)...Copiii au un Dumnezeu al lor si, cu certitudine, o armata de ingeri pazitori...

28 septembrie 2010

Fata de masa

Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor parohie, ajung acolo intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este intr-o stare deplorabila. Plini de entuziasm, isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba....
Muncesc din greu, repara peretii, tamplaria, refac picturile, curata... si termina totul pe 18 decembrie. Pe 19, insa, incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral. Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa dar, pe drum, se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce. Dandu-si seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica. Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt. Deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei (EBG). Ii povesteste apoi ca ea era cea care o brodase, in urma cu 35 de ani, in Austria, in timpul razboiului. La venirea nazistilor, a fost nevoita sa plece in graba si si-a lasat in urma sotul, care a fost arestat si trimis in lagar... a fost ultima oara cand l-a vazut. Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica. Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa.
Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit, preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi. Cand revine, observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti la fata de masa. Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui, care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta. Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun... 

Intamplarea este adevarata si a fost povestita de un preot pentru a ilustra misterioasele cai ale Domnului.

27 septembrie 2010

Hai sa invatam bebeluneza

Pentru parintii cu copii, am gasit doua site-uri interesante: Parentime si Atelierele de parenting. Ambele siteuri se adreseaza tuturor acelora care doresc sa afle mai multe despre copil si copilarie, despre fiinta pe care au adus-o pe lume si care, acum, este alaturi de ei pe viata...fara niciun manual de utilizare :)).
Site-urile prezinta o serie de cursuri de parenting, absolut incantatoare. Daca aveti timp si bani, merita sa investiti un pic in voi...ca parinti.
Hai sa invatam bebeluneza!

Google, 12 ani

Astazi, Google implineste 12 ani. Este atat de prezent in viata mea, incat primul gand care mi-a venit in minte a fost "Cum?! Doar atat?..." Uitandu-ma la ultimii 12 ani, imi dau seama, insa, ca dimensiunea schimbarilor prin care am trecut este uimitoare. In 12 ani, personal, am devenit o alta fiinta. Nu stiu daca mai buna sau mai rea, si nici macar nu conteaza asta. Am devenit, pur si simplu, alta. Oare de cate ori, pe parcursul unei vieti, devenim "altii" fara sa facem eforturi constiente in acest sens?...

"In 12 ani, Google a devenit una dintre cele mai mari companii din lume, iar fondatorii sai, Larry Page si Sergey Brin, au fost inclusi in topul celor mai puternici oameni din lume. De asemenea, Page si Brin au fost declarati cei mai mari miliardari din internet, iar Google se afla printre primele pozitii in topul celor mai valoroase branduri din lume, cu o valoare de 43 miliarde USD. Este demn de remarcat ca valoarea brandului Google a cunoscut o crestere de 36% anual. De asemenea, Google ajunge de pe locul 7 in 2009, pe locul 4 in acest an." - www.capital.ro

23 septembrie 2010

Sormea, LA MULTI ANI cu dragoste!

Draga mea Georgi, esti parte din mine. Esti parte din viata mea.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca te am alaturi, esti cea mai buna prietena si cel mai aspru critic! LA MULTI ANI cu dragoste, sa fii sanatoasa, fericita, norocoasa, iubita si sa te bucuri de toti cei dragi cat mai mult timp.
Pe langa cele de mai sus, iata si cateva urari mai pamantene: sa ai cale libera in fiecare dimineata spre birou, sa nu prinzi niciodata semaforul pe rosu, sa ai mereu bani la tine cand nu merge plata cu cardul, sa-ti permiti cel putin trei perechi de pantofi noi pe luna si o pereche de papuci, sa nu faci riduri prea curand, sa nu-ti uiti niciodata telefonul sau laptopul acasa, sa nu ti se desire ciorapii, sa nu-ti curga rimelul pe ochi cand ti-e lumea mai draga, sa nu ai migrene si nici dureri de dinti, sa porti 30 de ani de acum inainte aceeasi masura ca acum la haine, sa dormi putin, sa te distrezi mult, sa iei tot ce-i mai bun de la viata si de la toti ai tai, care te adora.
Te iubesc.
Cristina

15 septembrie 2010

Butoiul cu pulbere

Cand cineva incearca sa faca ceva in tara asta, "romanii nostri" sar pe el si-l blameaza. Daca ar putea sa-l omoare cu pietre, ar face-o, chiar daca acel om face un business real, profund, de durata si, mai ales, legal si corect din punct de vedere al taxelor. Pentru noi, toti sunt hoti, nenorociti, jegosi, tampiti, sarlatani... si-n multe alte feluri, descrise prin epitete pe care evit sa le rostesc, din decenta pentru mine insami si pentru voi, prietenii mei.

Sunt dezamagita de lipsa noastra de educatie, de incultura, de orientarea spre tabloidizare, de pasiunea facuta pentru pitzipoancele de Dorobanti, de injuraturile de pe strada. Este ceea ce vedem pe strada, la birou, in cafenele, in salile de spectacole (cele care inca se incapataneaza sa mai existe), in parcuri sau la mall. Stam pe un butoi cu pulbere gata sa explodeze si nu ne dam seama ca, explodand, acesta ne va distruge si pe noi.
Suntem atat de fuduli, ca natie si atat de slabi ca pregatire (cel putin ultimele generatii sunt un dezastru), incat nu stiu ce ne-ar mai putea salva. Daca deschizi gura si indemni la munca, toti dau in tine si te jignesc. Daca indemni la moralitate si decenta, oamenii te considera depasit. Daca respecti regulile, esti desuet si prostanac...
Ma ingrozesc la gandul ca, peste cativa ani, soarta mea in tara asta va depinde de o gasca de tembeli fara educatie si fara Dumnezeu (ei fiind marea masa a populatiei!), care si-au uitat radacinile si principiile (daca le-au avut vreodata), care si-au creat cultura de pe Google si Yahoo, invatati sa mearga pe scurtaturi si sa fure tot ce se poate fura ca imagine de la vedete de carton create peste noapte de mass-media autohtona.... De fapt, ce spun eu aici, peste cativa ani?!! Deja se intampla asta... Principii? Valori? Reguli? Care reguli? Ce principii? Valori?!!!

Voi vedeti ca am luat-o razna? Ca ne-am pierdut bunul simt, ratiunea si uzul normalului?
Hai sa ne aparam valorile care inca mai exista, hai sa ne incredem in oamenii care stiu ce fac... Altfel... falimentam....ca tara, ca natie, ca oameni...

PS: Sunt revoltata si trista. Indiferent ce ai face in tara asta, cu bune intentii, ti se da in cap. Asta este deznodamantul inevitabil al faptului ca nu razi ca prostul la bancurile de doi bani, ca nu investesti in cd-uri cu manele si ca nu te dai cu masina de culoare alba, cu interior de piele si lemn, full option.... Punct.

La multi ani, dulceata!

...de dimineata, dormea cu Winnie in brate, ca un ingeras.... I-am admirat manutele, talpitele, gurita de bebe scump, buclele aurii, indoitura genunchilor... Voi v-ati uitat la un bebelus cand doarme?! Este o minune!... N-as mai fi plecat de langa ea, as fi tinut-o in brate o vesnicie.... Voiam sa-i spun cat de mult o iubesc, cat de mult imi doresc sa-i fie bine, sa reuseasca in viata, sa fie libera si fericita!...
Iubita mea copila, azi implinesti un an si doua luni... La multi ani, dulceata! Dumnezeu sa te ocroteasca! Te iubesc.
Mama

30 august 2010

Anda

...Vie, vesela, frumoasa, inspirationala, inteligenta, fragila, copilaroasa, ganditoare, increzatoare. Anda, draga mea... multumesc, mi-ai amintit ca trebuie sa traiesc mai mult.

Am uitat

Am uitat sa fim optimisti.
Am uitat sa impartasim lucruri.
Am uitat ca, impreuna, putem mai mult.
Am uitat sa iubim.

They made my day

... imbulzeala, claxoane, nervi si stress. Nimic neobisnuit pentru o dimineata de luni, mai ales daca esti in intarziere si incerci sa ajungi cu masina la birou, traversand tot Bucurestiul.
La semaforul de la Tunari, ca de obicei, coada... Nu mare, doar atat cat sa te intarzie inca doua - trei minute si sa te scoata din sarite. Am profitat de timpul "pierdut" pentru a-mi retusa machiajul facut mai devreme, in goana calului, intre doua plansete de-ale Mayei si explicatiile date noii bone... "Oare i-am spus si unde este sapunul lichid pentru baie?..." ma intrebam in timp ce-mi aranjam usor nemultumita genele rebele din coltul ochilor.
In dreapta, ceva imi distrase atentia. Am ridicat privirea si l-am vazut pe soferul din masina de alaturi cum se agita, incercand sa atraga atentia femeii aflate la volanul masinii din spatele meu. Gesturile si mimica lui imi acaparau toata atentia - mai, frate, il vede sau nu?!!!.... Intr-un final, tipa a ridicat privirea si, vazandu-l, i-a oferit un zambet cat toata fata. Fericit, barbatul i-a trimis doua bezele uriase si a plecat in tromba de langa mine, atragandu-mi atentia ca semaforul este, in sfarsit, verde...

Am zambit cateva minute bune. Bucuria barbatului si zambetul ei cald... made my day.

27 august 2010

In numele trandafirului/ Rasnov 26 - 29 august 2010



In perioada 26 - 29 august, Rasnov devine pentru trei zile locul de intalnire al armatelor istorice din 8 tari europene - Bulgaria, Cehia, Slovacia, Germania, Franta, Austria, Anglia si, evident, Romania. Intitulat "In numele trandafirului", evenimentul de la Rasnov este singurul eveniment de tip "living history" din Romania si este organizat de o echipa de istorici, condusa de dr. Adrian Silvan Ionescu.

De-a lungul timpului, s-au mai organizat manifestari de acest gen, dar pana acum acestea nu au respectat informatia stiintifica si nici nu au beneficiat de sprijin de specialitate care sa le permita o incadrare, macar aproximativa, in spatiul istoric romanesc.

20 august 2010

Start la inscrieri pentru PR Awards

In perioada 18 august – 7 septembrie au loc inscrierile la cea de-a 8-a editie a competitiei Romanian Public Relations Award ce va avea loc la Palatul Parlamentului, intre 5 si 7 octombrie 2010. Cele mai bune proiecte inscrise in cele 9 sectiuni de concurs vor fi premiate cu ocazia Galei PR Award, in seara zilei de 6 octombrie, la Palatul Parlamentului. 30 profesionisti de relatii publice, nume sonore ale PR-ului autohton si international, asigura jurizarea competitiei.

Persoane fizice si juridice, companii, organizatii non-guvernamentale si agentii de PR isi pot inscrie campaniile la sectiunile: Comunicare corporatista, Comunicare pentru administrarea riscurilor, a crizelor si a oportunitatilor, PR pentru marketing, Social media pentru PR, Comunicare interna, Responsabilitate sociala, Organizatii non-guvernamentale. Societate civila, Comunicare in domeniul public, Buget – / creativitate +. Studentii concureaza la categoria Junior PR Award.

Criteriile de jurizare sunt conforme standardelor de performanta ale Asociatiei Internationale de Relatii Publice (IPRA): Oportunitatea campaniei, Cercetarea, Planificarea, Executia, Evaluarea si Creativitatea.Acestea pot fi consultate la http://www.praward.ro/pr-award.html

Inscrierile se fac la: www.praward.ro/inscriere (www.strategic.ro)

18 august 2010

Cristinica mica, la multi ani!


Draga Cristinica, azi este prima ta MARE ANIVERSARE! Implinesti un an! Sa fii sanatoasa, norocoasa, fericita si iubita! Fie sa ai parte de bucurii minunate si clipe delicioase alaturi de parintii tai, Moni si Cristi, precum si de fratiorul tau mai mare, Andrei! LA MULTI ANI, cu drag! Te pupam dulce, dulce, dulce,
Maya si Cristina

Lacrimi pentru ingeri

Jurnaliştii de la Antena3 şi Observator Antena 1 declanseaza campania "Lacrimi pentru îngeri" prin care solicită Guvernului României instituirea doliului naţional în memoria copiiilor care au murit în urma incendiului de la Maternitatea Giuleşti. Campania cere doliu pentru intreg sistemul
sanitar românesc si doliu naţional pentru toate victimele nevinovate ale spitalelor din România.

Miercuri, 18 august, jurnalistii Antena 3 si Observator vor depune flori
si vor aprinde lumanari la maternitatea Giulesti si ii invita pe toti romanii sa li se alature.

De asemenea, tot miercuri, la ora 22, ii invitam pe romanii din toata tara care vor sa se implice in aceasta campanie sa stinga luminile in semn de solidaritate.

Telespectatorii sunt invitaţi să se alăture campaniei "Lacrimi pentru îngeri" exprimându-şi opiniile în scris la adresa de mail lacrimi@antena3.ro.(stire preluata de pe site-ul www.antena3.ro)

17 august 2010

Coji de portocala

Suflet de mama...

M-a afectat teribil povestea cu explozia de la maternitatea Giulesti. In consecinta, toata noaptea, am tinut-o pe Maya in brate, fara sa pot dormi, admirand-o, mangaind-o din priviri, protejandu-i somnul... Nu ma puteam gandi la altceva, decat la trauma de a-ti pierde copilul nou-nascut asa! Un "asa" generic, care inseamna din neatentia cuiva, din prostia altcuiva...In fine, ce porcarie! Imi urla sufletul de mama de durere! Sa-ti nasti copilul, sa-l vezi, sa-l strangi in brate si sa-i multumesti lui Dumnezeu ca traieste, sa te rogi pentru el, fiind la terapie intensiva, pentru ca, mai apoi, a doua zi, sa ti-l omoare o instalatie de aer conditionat, reparata de un muncitor iresponsabil in urma cu cateva zile...pe fondul neatentiei asistentelor! WOW!! Nu mai esti om toata viata!

Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat-o pe Maya si ca-mi ofera clipe de o delicatete si frumusete unice alaturi de ea! Ma bucur cu fiecare por de existenta ei, de fragilitatea ei, de indrazneala ei... Doamne, Iti multumesc ca o am si ca este sanatoasa! Genul asta de evenimente te fac sa devii mai constient de ceea ce ai. De bucuria de a fi alaturi de ai tai, de a trai alaturi de ei mici delicii care, in mod normal, te plictisesc... Off.

Cat despre spitalele din Romania, despre problemele din sistemul sanitar si (in plus!) despre iresponsabilitatea si dezinteresul muncitorului roman... doar atat: mi-e scarba. O scarba de ma doare stomacul.

16 august 2010

Ganduri (altele)...

1. Oamenii pe care ii intalnesti iti marcheaza viata. Trebuie doar sa ai curajul sa deschizi ochii, sa ciulesti urechile si sa accepti ceea ce au ei sa-ti transmita. Uneori, mesajul pare de nedescifrat, alteori este atat de clar incat ramai uimit, ai senzatia ca vorbesti cu Universul insusi...sau cu Dumnezeu.

2. Suntem ca frunzele pe apa. Indiferent ce-am face, oricat de mult ne-am zbate sa schimbam deznodamantul, sa gasim un fagas nou, nu reusim decat sa-l nuantam, cel mult, pe cel actual... Exista un punct terminus deja decis pentru tine, un punct in care ajungi oricum, orice ai alege. De la caz la caz, alegerile tale fac drumul mai frumos sau mai anevoios, dar nu schimba finalul...

Just some thoughts...

12 august 2010

Recomandare de weekend: SALINA TURDA


Daca nu ati reusit pana acum sa ajungeti la Turda (fie pentru ca Turda este departe de "acasa", fie pentru ca sunteti de parere ca nu aveti ce sa faceti in zona), va propun un obiectiv de weekend: salina Turda. Am fost acolo sambata trecuta, cu cativa prieteni si am amintiri placute - parte datorita companiei, parte datorita felului in care arata astazi salina.
Locul a fost reamenajat de curand (ian.2008 - ian. 2010), dispunand acum de cai de acces facile si lifturi moderne, pentru cele trei mine deschise vizitatorilor - Rudolf, Terezia si Ghizela (spatiu de tratament). Cele trei mine sunt legate printr-o galerie orizontala de acces, lunga de 917 m - Franz Josef (folosita in perioada 1948 - 1992 drept....depozit de branza!).
In mina Rudolf, s-a amenajat o sala de concerte, un teren de baschet, unul de de mini-golf, 2 -3 piste de bowling, o roata/gondola uriasa si un spatiu de joaca generos pentru copii.
In mina Terezia (a carei exploatare incepe in 1690), s-a format un lac subteran cu adancimea de 5 - 8 m si un diametru de 70 m, pe suprafata caruia a fost amenajat un mini-debarcader cu barcute.
Tariful de intrare in salina este de 15 lei/ pers.














29 iulie 2010

Anonimului frustrat

Acest mesaj se adreseaza exclusiv acelui cititor care, frustrat (emotional, social, sexual sau cine stie cum altfel) de scrierile/ descrierile mele, considera ca poate jigni sub protectia anonimatului:

1. Acest blog imi apartine si scriu ce vreau. Inclusiv lucruri care s-ar putea sa te enerveze sau sa te faca sa salivezi.
2. Este problema ta daca nu-ti place ce citesti aici si totusi continui sa intri pe acest site. Inseamna ca blogul meu ti-a creat dependenta. Naspa!
3. Este tot problema ta daca te enervezi ca-ti sterg comentariile. Ghinion... aminteste-ti punctul 1.
Toate bune, cu respect!

28 iulie 2010

Vaya con Dios-What will Come Of this

Un vin bun

...In seara aceea, am baut un vin bun. Un vin cu aroma si "suflet" vechi, pastrat cu grija, timp de 28 de ani, intr-o pivnita de familie. Mi l-a turnat in pahar cu rafinament, atent sa nu-l tulbure prea tare. L-am privit pret de cateva secunde, l-am mirosit cu curiozitate si l-am gustat cu grija. I-am remarcat culoarea aurie intensa, parfumul acrisor - lemnos si gustul nobil, remanent.
Lumina difuza a lampii din colt se reflecta cald pe sticla paharului cu picior inalt, transmitandu-mi liniste si confort. M-am asezat in fotoliul de piele cu miscari de pisica rasfatata, savurandu-mi "prada". I-am simtit privirea complice si am ridicat ochii. Fuma tacticos, cu picioarele rasfrante peste marginea fotoliului si ma studia cu atentie... Isi scutura tigara si mai trase un fum, elegant, sigur pe el, in timp ce ma privea cum sorb cu inghitituri mici din licoarea minunata. I-am zambit...in timp ce pielea imi stralucea a dragoste, aurie...pastrand amintiri de nepovestit.
Undeva, in surdina, Vaya con Dios se intreba, ca si noi, "What will come out of this"?...Who knows? Who cares?!... Momentul era de nepretuit.

23 iulie 2010

In cautarea locurilor care nu exista

Acesta este un mesaj pentru mine insami. Nu-ti cer sa-l intelegi, nu-ti cer sa-l comentezi. Daca alegi, insa, sa-l citesti, accepta totul asa cum este. Pe el. Pe mine.

Am vrut sa scriu de 1000 de ori acest articol si am renuntat tot de atatea.
E greu sa scrii despre ceva ce doar simti cu sufletul, fara a-ti folosi tactilul, vazul, auzul!
"Locurile care nu exista", insa... chiar exista. Sunt intr-o parte de lume nevazuta, atat. Sunt ca si fisierele hidden de pe computer. Sunt ca si gandurile. Ale mele. Ale tale. Trebuie doar sa le oferi atentie, iar ele se concretizeaza, dezvaluindu-ti o lume incredibila, acolo unde credeai ca nu exista nimic. Doar piatra.

...Locurile care nu exista sunt cele in care intri cu inima deschisa. Sunt "porti geografice spre suflet" care te fac sa visezi cu ochii deschisi, care te fac sa te indragostesti ca un adolescent de fiecare traire avuta acolo. Sunt locurile in care nu vei reveni, poate, niciodata...dar care te vor marca pe viata. Pentru ca ele, ca si gandurile, ca si fisierele hidden de pe computer,... traiesc intr-un univers din care faci si tu parte...doar ca nu pot fi localizate cu usurinta pe harta... Locurile ti se dezvaluie intr-un anume moment al zilei, intr-o anumita companie, intr-un anumit context, intotdeauna altul. Ele apar ca si "portile in timp", de niciunde si dispar cand te astepti mai putin, poate odata cu zambetul de pe fata celui de langa tine. Trebuie sa fii atent, sa nu ratezi momentul; totul se intampla doar o fractiune de secunda - cat bate o raza de soare, la amurg, in parul cuiva sau doar cat dureaza o strangere fugara de mana si o privire complice. "Locurile care nu exista"...sunt in inima ta. Uneori, ele se concretizeaza in lumea reala, pentru a-ti da puterea ... sa mergi mai departe.

22 iulie 2010

Cum sa pregatesti un frappe delicios?


M-am intors din Zakynthos cu un chef nebun de frappe (prietenii stiu de ce :) ).

Asa ca, zilele astea, am cautat informatii suplimentare despre "subiect" si vi le impartasesc si voua!

1 Care sunt ingredientele de baza ale frappe-ului

Pentru a pregati un frappe ai nevoie de cafea instant, zahar dupa gust, maxim 5 linguri de apa rece si un shaker (sau alt vas pentru amestecarea bauturilor). Mixeaza-le bine, timp de 10-20 de secunde, pentru a obtine o spuma subtire si fina. Ai grija sa amesteci pana cand toata cafeaua si zaharul s-au dizolvat, fara a adauga insa mai multa apa.

De asemenea, nu uita de gheata, lapte rece (daca vrei!) si pahare inalte. In acestea vei pune cuburile de gheata, spuma de cafea si laptele rece.

2 Se folosesc cuburi de gheata sfaramate sau intregi?

Pentru aceasta bautura se pot folosi ambele tipuri de cuburi de gheata, insa mai indicate sunt cele intregi, pentru a nu risca sa bei si o bucata de gheata odata cu bautura.

3 Alte ingrediente de adaugat in frappe

In frappe poti adauga si inghetata sau siropuri de ciocolata, vanilie, caramel sau arome de fructe. Deasupra ii poti pune frisca sau crema de ciocolata ori vanilie. Daca vrei, poti adauga in frappe si cafea ramasa dupa ce ai baut din cafeaua facuta la ibric.

4 Foloseste intotdeauna un shaker curat!

Curata bine shaker-ul dupa fiecare folosire astfel incat atunci cand pregatesti un frappe nou, gustul acestuia sa nu fie influentat de cel de dinainte, ramas pe peretii shaker-ului. In plus, este bine sa folosesti pentru a face frappe un shaker special pentru aceasta bautura, rezultatul este mai bun.

5 Cum se serveste frappe-ul?

Se serveste imediat ce a fost pregatit, cu un mot de frisca si bete speciale pentru frappe. Pentru a avea insa un gust si un aspect frumos, lasa-l sa stea doua minute dupa ce l-ai pregatit. Daca l-ai pregatit bine, il vei vedea “asezandu-se” pe straturi. (sursa: http://retete.acasa.ro/sfaturi-culinare/cum-sa-faci-cel-mai-bun-cafe-frappe-14908.html)


18 iulie 2010

The Cranberries la Bucuresti


In sfarsit, vine THE CRANBERRIES la Bucuresti! Trupa va concerta marti, 20 iulie 2010, incepand cu ora 20.00, la ZONE ARENA! Probabil ca vom auzi Zombi, Dreams, Linger ori Ode to my family... Oricum ar fi, concertul promite! Iar tipa, Dolores O'Riordan, este super tare! Ne vedem la Zone Arena! Kissssssses!!!!