17 noiembrie 2009

Mediatizarea drobului de sare

Am primit in ultima vreme cateva zeci de solicitari de interviu despre criza si impactul devastator al acesteia asupra companiei in care lucrez sau asupra economiei nationale. Ziaristul roman continua sa scrie despre cifre in cadere, estimari fanteziste, restructurari, disponibilizari, falimente, dezastre economice; .... le anticipeaza, le miroase, le doreste cu ardoare pentru ca asta inseamna "subiect hot", subiect care sa creasca tirajul unei fitzuici aflate, la randul ei, "in criza"... Ne ambalam cu totii intr-o poveste de "plans de mila", de "vai de mama noastra ce nenorociti suntem si inca mai avem de patimit", in loc sa ne vedem de treaba si sa ne concentram atentia pe solutiile de iesit din situatia asta, nu pe pusul cenusii in cap.

Ca purtator de cuvant, imi doresc cu ardoare ca ziaristii din tara asta sa inceteze sa se mai vaite si sa incerce sa scrie despre lucrurile care merg, nu despre cele care nu merg. Ne-am saturat cu totii de esecuri, mai vrem sa auzim si de lucruri bune, de reusite, de succese corporatiste sau individuale! Pentru ca, surprinzator, desi este criza, mergem cu totii in continuare la serviciu si incercam sa ne facem treaba cat mai bine, mult mai bine chiar decat ieri! Cel putin, eu asta incerc sa fac! Este felul meu de a ajuta, intr-o forma sau alta, la scoaterea Romaniei din criza...

Majoritatea articolelor sau a reportajelor nu fac decat sa confirme o parere pe care jurnalistul o are deja despre subiect. Nu-l intereseaza aprofundarea subiectului, nu-l intereseaza contextul in care scrie despre una sau alta si, mai ales, nu-l intereseaza parerea ta cu adevarat... Ziaristule, hai sa scriem impreuna despre subiecte pe care le intelegi si le-ai aprofundat. Altfel, totul se duce de rapa iar muritorul de rand n-o sa va mai cumpere nici cat va cumpara pana acum... In ultima instanta, relatia PR - presar este una de simbioza maxima... E doar o remarca personala.

15 noiembrie 2009

Patru luni!


Astazi se implinesc 4 luni de cand am tinut-o in brate pentru prima data, de cand m-a privit cu ochisorii aceia albastri, de cand mi-a framantat pielea cu gurita si manutele minuscule, cautand cu insistenta sanul! 4 luni de cand am aflat adevarata dimensiune a cuvintelor incredere, dragoste, speranta. Iubita mea, la multi ani, cu dragoste! Mi-ai dat un nou sens, o noua viata. Nimic, niciodata, nu va putea egala tot ceea ce mi-ai oferit venind pe lume. Si azi, la fel ca in fiecare zi, ii multumesc lui Dumnezeu ca te am. Te iubesc, puiut!
Mama