7 iulie 2009

Jurnalul ultimei saptamani de sarcina

Multi m-au intrebat de ce nu scriu pe blog despre perioada prin care trec, ca viitoare mamica. Daca as scrie, multe alte persoane ar sti la ce sa se astepte... Initial, am refuzat lucrul acesta, gandindu-ma ca sarcina este o perioada delicata, intima, pe care vreau sa o impartasesc doar familiei si celor mai apropiati prieteni. Nu trebuie sa stie toata lumea prin ce trec. Oricum, exista si o multime de informatii pe internet... Si totusi!...

Ma aflu acum aproape de sfarsitul unei perioade unice in viata mea si, uitandu-ma inapoi, realizez ca nu regret nicio spaima, nicio durere, niciun efort. Desi era sa pierd aceasta sarcina de cateva ori, Dumnezeu nu m-a parasit. Iubirea, atentia sporita la fiecare semnal transmis de corpul tau, increderea in puterea bebelusului de a face fata tranzitiei spre lumea aceasta, colaborarea exemplara cu un medic exceptional si, nu in ultimul rand, existenta unui duhovnic cu har in apropierea ta...sunt ingredientele unei calatorii reusite de la statutul de femeie la cel de mama. De asemenea, sunt ingredientele conceperii unui copil desavarsit... iar oamenii, femei sau barbati, trebuie sa stie asta. Sa aiba incredere.

Pornind de la cele de mai sus si infrangandu-mi temerile, incepand de maine, 8 iulie, voi scrie cate un gand in fiecare zi, legat de acest subiect, pana in momentul nasterii (care poate interveni oricand, de acum inainte). Cine spune ca o sarcina este ingrozitoare, o experienta prin care nu merita sa treci, se inseala amarnic! Nu este nimic mai impresionant decat sa vezi zilnic cum te transformi intr-un om mai bun, mai tolerant, mai iubitor, mai atent. Nu este nimic mai impresionant decat sa-ti descoperi forta interioara, puterea si increderea de a depasi cu fruntea sus dureri incredibile si temeri uriase... Nu este nimic mai emotionant decat sa-ti simti copilul miscand in burtica!
Dincolo de acestea, sarcina inseamna si contractii, stari de rau perpetue, analize peste analize, ecografii, hormoni alandala, picioare umflate, insomnii, kilograme in plus, pofte ciudate si multa teama. Enorm de multa teama!... Ti-e teama de viata copilului, de a ta, de orice frana brusca pusa de masina din fata, de orice perioada de acalmie din burtica ta. Cand totul pare ca a trecut, apare intotdeauna altceva: acum cateva zile, am aflat, de exemplu, ca bebe are cordonul ombilical in jurul gatului. M-am speriat cumplit si ma rog zilnic ca totul sa fie bine!... Ca viitoare mamica, trebuie sa treci insa prin toate, cu incredere si credinta. Eu, de exemplu, am credinta ca, peste cateva zile, imi voi tine bebelusul sanatos si mult iubit in brate. Doamne ajuta!...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu